● O lucrare interpretată pe instrumente autentice are un impact diferit asupra noastră decât acelaşi opus cântat pe instrumente moderne; mulţi o consideră a fi mai frumoasă. Ce anume diferă din punctde vedere estetic, maestre Alan Curtis?
● Mai întâi, faptul că folosim instrumentele originale ne face să re-evaluăm muzica în sine. Dacă facem muzică pe instrumentele de astăzi, luăm cu noi mult bagaj din trecutul recent. Eu am studiat la început pianul, şi ceea ce am învăţat despre acest instrument şi despre arta de a cânta la el m-a influenţat în interpretare. Când am trecut la clavecin, a trebuit să regândesc lucrurile, să o iau practic de la capăt. Cred că acesta este unul din cele mai importante aspecte ale interpretării pe instrumente de epocă: ne face să vedem lucrurile altfel, să găsim soluţii noi la probleme vechi. Acest tip de interpretare ne obligă să fi m creativi, inventivi, iar ideile vin din însăşi muzica pe care o cântăm şi nu din ceea ce proiectăm noi asupra muzicii.
● Aţi cerut, maestre Curtis, să fie construite câteva instrumente aşa cum se făceau în perioada preclasică; au existat probleme pentru lutieri?
● Da, au fost ceva probleme, dar pe de altă parte lutierii au observat şi singuri că trebuie să folosească tipul original de materiale. Vă dau un exemplu: coardele de clavecin care s-au folosit până recent sunt dintr-un oţel modern, un metal cu foarte puţine imperfecţiuni. Ei bine, am constatat că acele coarde nu sunau atât de bine; coardele vechi, cu defecte – din punctul de vedere al omului modern – sunau mult mai bine tocmai datorită acelor imperfecţiuni! Iar acum noi folosim un tip de coardă pe care îl face un lutier din Australia!
● V-aţi specializat în opera barocă, dirijaţi de asemenea Gluck, Haydn, Mozart. Nu aţi fost niciodată tentat să treceţi mai departe de acest punct din istoria muzicii?
● Nu, sun
