Chiar dacă ar fi scris numai romanul „Prin urechile acului”, Ken Follett ar fi rămas înregistrat în istoria thrillerului mondial ca un autor de marcă. Din fericire, prozatorul britanic a semnat numeroase alte cărţi, care mai de care mai captivantă.
În „O avere periculoasă” naratorul descinde în epoca victoriană, plasând acţiunea prozei sale între anii 1866-1892. Perioada respectivă e vestită în istorie pentru rigiditatea normelor care guvernau societatea de dincolo de Canalul Mânecii. Dar Ken Follett ne înfăţişează o altfel de imagine despre epoca respectivă. În paginile cărţii lui mişună o faună pestriţă: burghezi înstăriţi şi lacomi, dornici de a obţine ranguri nobiliare, escroci care croiesc planuri de înavuţire rapidă, aristocraţi scăpătaţi, la vânătoare de fete cu zestre, chiar dacă acestea nu provin din vechi familii, bătăuşi care-şi oferă serviciile pe bani, prostituate, asasini fără frică de lege. El ne poartă prin ambianţele opulente ale unor palate princiare, dar şi prin mahalale sordide, pe uliţe întunecoase sau prin parcuri unde se plimbă în caleşti protipendada, prin cluburi exclusiviste sau prin case deocheate, prin apartamente luxoase sau prin încăperi mizere.
„Prin urechile acului” evoca atmosfera celui de al doilea război mondial, cu o remarcabilă forţă de sugestie. Şi în „O avere periculoasă” el reconstituie uimitor de fidel reperele unei lumi dispărute, astfel încât, citind romanul, ai impresia că el a fost scris de către un martor al acelor vremuri. De altfel, parcurgându-l, deseori ai senzaţia că răsfoieşti pagini pe care le-au creat Dickens, Oscar Wilde, Thomas Hardy, W.M. Thackeray.
Ken Follett urmăreşte destinul câtorva eroi, din copilărie până la maturitate. Unul dintre ei devine ucigaş la vârsta de 14 ani şi va mai avea victime la activ, crimele lui fiind descoperite după mulţi ani, şi cu multă greutat
