Dacă ar fi întâmpinat rezistenţă din partea României, ruşii ar fi dat înapoi.

Cum Pactul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939 o lăsa să-şi facă de cap pe continent, Uniunea Sovietică îşi îndreaptă privirile şi asupra Finlandei. La 12 octombrie 1939, trimisului special finlandez la Moscova, Juho Paasikivi, i se prezintă sub forma unui ultimatum cerinţele lui Stalin. Finlandezii trebuiau să cedeze ruşilor insulele Golfului Finic, precum şi o parte din teritoriul Kareliei. De asemenea, portul Hanko urma să fie închiriat URSS pe o perioadă de treizeci de ani. Nu mai puţin important, Finlandei i se impunea un pact de neagresiune. Finlandezii refuză. Urmarea? Pe 30 noiembrie 1939, 23 de divizii sovietice, însumând 450.000 de oameni, se năpustesc asupra Finlandei, pentru a ocupa şi a instala la Helsinki un guvern marionetă. Aşa a început gloriosul Război de Iarnă.

Timp de patru luni, un popor de câteva milioane de locuitori, cu o armată slab echipată, dar, mai ales, lăsat singur de celelalte popoare, a ţinut piept unuia dintre coloşii secolului XX. Comentând Războiul de Iarnă (30 noiembrie 1938-15 martie 1940), cunoscut şi ca Războiul sovieto-finlandez, Mareşalul Mannerheim scria în „Memoriile" sale: „Generaţiile viitoare trebuie să nu uite învăţăminte scump plătite ale Războiului nostru de Iarnă. Ele pot privi în urmă cu mândrie la faptele sale de vitejie, care să le inspire. Ca o armată atât de slabă ca a noastră, prin efective şi echipament, să provoace unui inamic superior ca număr o înfrângere atât de usturătoare şi să-i respingă unul după altul atacurile sale dezlănţuite, chiar şi în retragere, este o bravură care cu greu îşi găseşte echivalentul în istoria războaielor. La fel de admirabil este faptul că, în faţa unei situaţii aparent disperate, poporul finlandez a fost capabil să reziste descurajării şi sentimentului de neputinţă care ar fi putut uş