În continuarea articolului de luna trecută, „De la vorbe la fapte", vă propun o temă care revine deseori în workshop-urile dedicate celor care vor să afle secretul unei cariere de succes.
Iar succesul nu e o poveste fantastică, ci are o explicaţie foarte simplă în DEX, respectiv „rezultat favorabil, obţinut ca urmare a depunerii unui efort fizic sau intelectual; reuşită; izbândă".
Întrebarea care deschide discuţiile este „chiar trebuie să avem un plan de carieră sau al acţiunilor necesare construirii acesteia? Nu se poate să ajungem la succes lăsând lucrurile şi să vină de la sine?".
„Ba da" ar fi unul din răspunsuri. Dar cu un ochi permanent deschis, ca într-un somn de veghe. Viaţa profesională este un proces conştient, care se susţine pe mai mulţi piloni decât principiul piramidei lui Maslow, „venituri în acord cu nevoile" şi un loc confortabil de muncă.
Modul în care te implici în propria viaţă profesională te poate ajuta să ajungi mai repede la rezultatele aşteptate. Un salariu mai bun, un mediu de dezvoltare mai potrivit, recunoaşterea care te stimulează să dai ce ai mai bun din tine, de exemplu.
Cred mult în „responsabilitate" ca derivat al competiţiei profesionale. Vorbesc aici de asumarea rolului de manager al propriei tale vieţi personale şi profesionale. Pentru că, de ce să nu recunoaştem, suntem mai eficienţi dacă alegem singuri modul în care livrăm competenţa profesională decât la presiunile celorlalţi. Şi ne dorim să avem o libertate de mişcare şi exprimare care să ne autosusţină acţiunile.
Aşadar, vrem să fim manageri.
Până la proba acestei competenţe în cadrul unei echipe, oricât de mici ar fi dimensiunile acesteia, ar fi util să practicăm managementul propriilor resurse în scopul atingerii propriilor obiective profesionale. Merită o perioadă de probă în care să-ţi dovedeşti, uitându-te în urmă, că ai propr
