Înţelepţii au o zicală: cu cât eşti mai sus, cu atât cazi mai rău. Cred că cel mai crunt a simţit-o pe pielea lui Aurelian Cătălin Pilcă, fostul vameş cunoscut ca fiind unul dintre cei care dictau legea în porturile constănţene. În anii trecuţi, Pilcă era pe cai mari: vameş fiind, făcea şi desfăcea iţele pentru Portul Agigea, inima financiară a Constanţei. A urcat cât de sus i-au permis prietenii şi conjunctura.

Iar când a venit momentul, Pilcă a trecut din sistemul public în cel privat, devenind unul dintre cei mai influenţi mahări portuari. Fostul vameş era sus. De fapt, atât de sus, încât căderea era inevitabilă. Iar Aurelian Pilcă, ştiut de prieteni drept Alin, a început să cadă. Rând pe rând, Pilcă a avut parte, în ultimele luni, de toate relele din lume: DNA, închisoarea, eliminarea din afaceri, iar acum şi moartea, mama sa trecând în nefiinţă la sfârşitul săptămânii trecute. De unde capetele se plecau când Pilcă trecea prin port, mahărul a ajuns să plece el capul, în celula pe care, vrând-nevrând, o împarte la Bucureşti cu alţi indivizi suspectaţi de comiterea infracţiunilor. Percheziţiile căzute ca un trăsnet pe afacerile sale, mascaţii dând buzna la 6.00 dimineaţa şi scotocind casa, călcând în picioare confortul atent clădit al locuinţei fostului vameş, aşteptarea ore în şir la DNA, toate culminând cu holurile închisorii şi cu gratiile gri. Acestea au fost primele semne ale declinului. Începutul sfârşitului. Şi încă ce sfârşit! Ştiindu-şi prietenii, Pilcă se liniştea în celula sa, gândindu-se că n-or să-l lase la greu. Şi cât de amarnic s-a înşelat! Rând pe rând, aceştia l-au uşuit din afacerile pe care le aveau împreună, fie pentru că nu mai doreau ca firmele să le fie asociate cu ideea de DNA, graţie lui Pilcă, fie pentru că, pur şi simplu, au dorit să se asigure că, în cazul în care fostul vameş ar fi găsit vinovat şi pus să plătească eventualele oa