În 2008, unul dintre cei mai apreciaţi analişti politici pe care i-a avut presa românească, Magdalena Boiangiu, avertiza că teama unora şi indiferenţa altora vor favoriza răspândirea unei stări de spirit care îi face pe extremişti “socialmente acceptabili”.
Aplauzele şi mesajele de susţinere pe care manifestanţii Noii Drepte le-au contabilizat, sâmbătă, în timpul celui de-al şaselea miting organizat în 2011 la Timişşoara, acesta din urmă fiind împotriva “mafiei imobiliare ţigăneşti” – de altfel, focusarea atenţiei asupra unuia sau altuia dintre inamicii grupărilor de acest tip este dată doar de conjunctură –, confirmă corectitudinea previziunii. Susţinătorii ad-hoc pe care i-au câştigat, sâmbătă, reprezentanţii acestei mişcări de extremă dreaptă provin, parte, din rândul celor care au avut de suferit direct de pe urma acestei mafii imobiliare, construită şi întreţinută, cu largul concurs al autorităţilor, de câteva clanuri ţigăneşti din oraş, pe care nu le-a întrebat nimeni, niciodată, pe motiv de (comod, de altfel) vid legislativ, cum şi-au clădit averile. Alţi susţinători provin, probabil, din rândurile celor care, în urma scandalurilor imobiliare cunoscute în toată Timişoara, a recentelor reglări de conturi în stradă şi a agresiunii la adresa unor jurnalişti, care au avut ca protagonişti reprezentanţi ai aceloraşi clanuri ţigăneşti, au vrut să-şi exprime protestul faţă de autorităţi care, de ani de zile, par să danseze după cum li se cântă – fie ele de la Primărie, de la Poliţie, Parchete ori instanţe – şi care, prin superficialitate, ignoranţă sau corupţie, au reuşit să creeze urbei un renume negativ din acest punct de vedere şi, iată, să facă pârtie unor curente extremiste.
Dacă analizezi mesajul transmis de către Noua Dreaptă, la marşul de protest de la Ti-mişoara – „Afară, afară, cu leprele din ţară”, „Ţiganii nu-s români”, „Antonescu de trăi