- Istoric - nr. 861 / 6 Septembrie, 2011 Ce s-a petrecut practic in acele zile tensionante o putem afla din aceste marturii de valoare, lasate posteritatii de cativa din oamenii de mare suprafata ai momentului. Cel dintai dintre ele poarta elocventul titlu "PLANGE ARDEALUL!...” si a fost publicat in septembrie 1940 de catre Constantin Hagea, vadind starea de urgenta in care a fost scris. El traduce in realitate starea dominanta a populatiei romanesti, alungata din teritoriile strabunilor ei de catre o ceata de aventurieri bezmetici, pusi pe capatuiala si jaf, o ceata de oameni disperati, care isi revendicau actiunile nelegiuite de la Attila, Arpad si Gingishan. Acelasi negru suflet, Ducso Csaba, spunea in aceeasi carte de trista memorie, "Nu exista iertare!”, urmatoarele: "Natia ungara este cea mai splendida realizare a rasei dominante mongole, care nu cunoaste decat victoria. In noi fierbe sangele lui Attila, al lui Arpad si al lui Gingishan”. Desigur, nu cu asemena mosteniri arhetipale polemiza Constantin Hagea, ziarist de marca, presedintele Sindicatului Ziaristilor din Ardeal si Banat, ci cu incalcarea flagranta a oricaror norme de justitie si drept international, cu sfidarea oricaror precepte si reguli de convietuire internationala, a principiilor care guverneaza viata natiunilor intr-o epoca moderna, de tratate si legiferari intrate in practica uzantelor general acceptate. Pe aceasta baza, el aduce in discutie punctul de vedere al lui Iuliu Maniu, presedintele Partidului National Taranesc, cel mai numeros partid de la acea data, prin vocea caruia glasuia insusi poporul Ardealului, si anume:"Asupra Ardealului nu poate dispune nimeni decat poporul roman din Transilvania”, ca popor de origine a tarii si care formeaza "populatia majoritara” a provinciei, protestand cu hotarare impotriva Diktatului de la Viena, pe care il considera nul si neavenit. El a fost semnat