În acest supliment al revistei 22, fiecare autoare şi autor adresează câte un mesaj eventualilor cititori ai cărţii. Care ar fi lecţiile importante ale curentului de idei pe care îl prezintă în volum? Ce ar trebui reţinut de un cititor grăbit sau foarte grăbit?
Speranţa este, bineînţeles, ca volumul să informeze discursul celor ce împărtăşesc valorile şi principiile dreptei moderne sau pe cele ale comentatorilor din mass-media. Dar nu se limitează la atât. Speranţa este că el va incita un efort similar, care să vizeze teoriile şi şcolile de gândire ce inspiră viziunea şi mişcarea politică de stânga. Altfel spus, volumul este o invitaţie la dialog, dar şi o provocare.
Lista de teorii şi idei incluse şi prezentate în volum este departe de a fi exhaustivă. Este un punct de plecare şi, sperăm, un punct de reper. Sunt reunite, între aceste coperţi, prezentări de filosofii politice, fără de care nu am putea descrie civilizaţia occidentală contemporană cu tot ce o separă de altele (liberalismul clasic, libertarianismul, neoconservatorismul, paleoconservatorismul, tradiţionalismul), dar şi orientări în filosofie sau în critica culturală cu caracter mai contextual sau pasager, ce exemplifică faţete de nivel secund (cum ar fi fenomenul noilor filosofi francezi sau perspectiva gânditorilor de la New Criterion).
Sunt incluse atât programe de cercetare fundamentală care au reformat întreg evantaiul disciplinelor socio-umane (teoria alegerii publice şi economia constituţională, analiză economică a dreptului, şcoala austriacă, psihologia evoluţionistă), cât şi sistematizări conceptuale care pun în evidenţă anumite alternative instituţionale (instituţionalismul). Sunt discutate doctrine politice rezultate din aplicarea filtrului unor doctrine sociale în religie (creştin-democraţia), doctrine care şi-au găsit vectori politici şi spaţii de manifestare concrete