Natura umană creează limite asupra reformelor politice de succes. După cum remarca E.O. Wilson, un expert în insectele sociale, despre socialism: sună foarte bine, doar că au greşit specia. De asemenea, economic, psihologia evoluţionistă evidenţiază anumite eşecuri ale pieţei suplimentare, care, conform modelului alegerii raţionale, nu ar trebui să apară şi aruncă o doză de scepticism pentru reforme liberale, ca privatizarea pensiilor sau a asigurărilor de sănătate.

Identificarea sentimentelor morale pune într-o lumină nouă ideologiile. Ceea ce oamenii consideră a fi bine şi rău rezultă dintr-o combinaţie de factori: empatia pentru suferinţă, echitatea, autonomia, loialitatea pentru grup, respectul pentru autorităţi, repulsia. Mişcările politice s-au mulat pe aceste intuiţii morale, găsindu-şi câte o nişă. Reacţiile morale ale socialiştilor depind, în mod predominant, de empatie şi echitate, mai puţin de autonomie, aproape deloc de celelalte; ale conservatorilor depind, în mod relativ egal, de toţi cei şase factori; ale liberalilor, în mod disproporţionat, de autonomie, mai puţin de echitate şi empatie, aproape deloc de celelalte. Loialitatea de grup este principalul facilitator al conflictelor sociale, uşurinţa cu care indentificăm pe alţii drept „străini“, desensibilizându-ne la soarta lor.Înţelegerea bazei biologice subminează o bună parte din filosofia

moral-politică. După cum remarcă Leda Cosmides şi John Tooby: „Merită să reflectăm asupra sursei conceptelor noastre de bine, justiţie şi moralitate. Unele dintre aceste concepte au la bază euristicile morale evoluate. Însă acestea nu au evoluat pentru că ar fi produs dreptate obiectivă (indiferent ce ar însemna acest lucru), nici măcar în mediile ancestrale, care le-au selectat. Ele au evoluat numai pentru că au favorizat reproducerea bazei genetice a propriului design, în contextul ancestral. Aces