Pe Gigi Căciuleanu îl redescoperi ori de câte ori îi vezi o creaţie coregrafică. Pe Gigi Căciuleanu îl admiri pentru aducerea la vedere a „corpului inteligent”, modulat în taina creativităţii. De aceea, Gigi Căciuleanu e aşteptat mereu de cei care îi înţeleg arta. Artistul simte, cu siguranţă, starea de aşteptare a publicului său. Un spectacol gândit de el se înalţă dintr-o plămadă în care s-au amestecat raţiunea, sufletul, umbletul. La acestea se adaugă ingrediente precum muzica şi poezia, dar şi matematica, la bază stând raţionamentul deductiv. Tihna interioară a privitorului se statorniceşte datorită acestei mixturi. Aşa e în „Noche Bach”, o montare ce-i poartă semnătura – producţie a Companiei Naţionale de Balet din Chile „El Banch”, al cărei director artistic este el, Căciuleanu, care s-a născut în România dar a dominat lumea prin arta dansului său. Spectacolul a fost adus la noi în cadrul evenimentului „Întâlnirile JTI” şi inclus în programul celei de-a XX-a ediţii a Festivalului Enescu.
Două seri consecutiv – 4 şi 5 septembrie – „Noche Bach” a luminat, la propriu şi la figurat, pe scena Sălii Mari a Teatrului Naţional din Bucureşti. În creaţia coregrafică compusă din două părţi, „Conciertos” şi „Cantico”, muzica lui Johann Sebastian Bach naşte mişcarea trupului în lumină. În prima parte răsună Concertul Brandenburgic nr. 5 în Re Major BWV 1050 şi Concertul Brandenburgic nr. 3 în Sol Major BWV 1048, în interpretarea Orchestrei Filarmonicii din Berlin, dirijată de Herbert von Karajan, iar în cea de-a doua motetul „Jesu, Meine Freude” – BWV 227 (Gächinger Kantorei, Bach-Collegium Stuttgart, dirijor Helmuth Rilling). Dacă pe scândura scenei se văd corpuri frumoase, învăluite de lumină şi scăldate în muzică, în oglinzile a trei mari „pereţi” se reflectă în acelaşi timp „trupuri nocturne”, reprezentând visele ascunse, tăcute. Vorbesc luminile; e stare d