HANS WERNER HENZE (n. 1926), format sub îndrumarea lui Wolfgang Fortner şi a lui René Leibowitz, este considerat unul dintre cei mai importanţi compozitori de operă moderni şi un prestigios simfonist. Henze şi-a dezvoltat un stil propriu care îmbină elemente tonale, bitonale, politonale şi atonale. După o perioadă neoclasică, interesul lui Henze se dezvoltă către tehnica dodecafonică – practică un serialism liber ce-i permite să combine elemente de politonalitate, neo-clasicism, motive romantice sau de jazz.
Fraternité – air pour l"orchestre oferă o imagine aparte asupra personalităţii lui Henze, dorind să sublinieze, prin sensul expresiv al muzicii, ideea de unire a oamenilor, în călătoria sonoră marcată de existenţa disonanţelor.
Prin sonoritatea orchestrei în dialog cu vocea de bariton, compozitorul dezvoltă imagini poetico-musicale. Prima audiţie: 11 noiembrie 1999, la New York, cu New York Philharmonic; la pupitru, Kurt Masur.
Compozitorul german PETER RUZICKA (n. 1948) a fost, la Conservatorul din Hamburg, unul dintre discipolii favoriţi ai lui H. W. Henze şi H. Ote. A studiat de asemenea muzicologia. Catalogul creaţiei sale cuprinde lucrări pentru orchestră, muzică de cameră şi de operă. Cea de a doua operă a sa, Hölderlin, are în centru personalitatea poetului romantic, profund marcat de Goethe şi Schiller.
Într-un interviu compozitorul declară: "Giuseppe Sinopoli m-a întrebat ce subiect de operă voi aborda în continuare. I-am răspuns spontan: Hölderlin. Peter Mussbach, autorul textului acestei opere, spune că, după o catastrofă existenţială, unii oameni au posibilitatea să-şi reînceapă existenţa pentru a doua oară. Filozofi a lui Hölderlin ar putea reprezenta un impact intelectual într-o a doua viaţă".
Probabil că dubla versiune, operă şi simfonie, în creaţia lui Hindemith (Mathis der Maler) reprezintă pentru Peter Ru