Expopastoralis, zilele Rucărului, „manifestare mult iubită”, cum o numesc însuşi sătenii, face ca pentru două zile localitatea argeşeană să strălucească în culori de sărbătoare. Pe lângă simpozionul „Turismul rural”, care îşi propune să găsească soluţii pentru ca frumuseţile Rucărului să nu rămână ascunse, vizitatorii vor putea vedea satul rucărean în diverse ipostaze artistice, aşa cum a fost el surprins de gravuri, fotografii şi cărţi poştale de-a lungul timpului, dar şi expoziţii de chinologice de ovine, bovine şi cabaline sau chiar o paradă de costume tradiţionale din zonă. Iar dacă asta nu vă este suficient, atunci măcar concursul culinar sau sărbătoarea câmpenească, dansurile şi jocurile ar putea să vă atragă.
La Rucăr, legenda spune că satul s-ar fi ridicat de pe vremea lui Negru Vodă, ai cărui ostaşi ar fi primit drept mulţumire de la voievod pământuri în această zonă. Aceşti ostaşi au întemeiat satul, iar multe familii se mândresc acum să spună că sunt urmaşii lor. Legenda nu ne duce decât până în Evul Mediu, dar vestigiile istorice din zonă ne duc mult mai departe în timp. Veacuri întregi, zona în care se află Rucărul a fost folosită ca drum de comunicaţie între Muntenia şi Transilvania. Cea mai veche atestare a drumului datează chiar din timpul celui de-al doilea război daco-roman, din anul 106, când legionarii romani au folosit Pasul Giuvala, unde se află şi Rucărul, în timpul operaţiunilor militare. Şi, probabil pentru a marca victoria la care pasul a ajutat, după instauraţia dominaţiei romane pe teritoriul geto-dac, romanii şi-au construit un castru găsit de arheologi chiar pe teritoriul actual al satului Rucăr.
De-a lungul secolelor, generaţii întregi au locuit aici, făcând din mica aşezare un sat mândru, la care ostaşii de legendă au contribuit şi ei cu spiritul lor de luptători buni şi drepţi, motiv pe
