- Cultural - nr. 863 / 8 Septembrie, 2011 "Cine este Aceasta, ca zorile de alba si curata? E Imparateasa rugaciunii, e Rugaciunea intrupata, Stapana Porfirogeneta si Doamna a Diminetii, Logodnica Mangaietorului, Preschimbator al vietii! Spre tine noi alergam, arsi, mistuiti de dor! Ia-ne si pe noi partasi ai Sfantului munte Tabor... Ca sa-ti strigam cu toata faptura, intr-o deplina inchinaciune, Bucura-te, tu, Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune!” (SANDU TUDOR, Imn-acatist la Rugul aprins al Maicii Domnului) Suntem legati cu totii sentimental, fiintial chiar, de o mama. Nimeni si nimic nu va putea sparge aceasta tainica relatie, desi uneori, dintr-un exces de maturitate dornica de afirmare, devine incomod, rusinos si demodat sa te mai surprinzi "de mana” cu propria-ti mama. Exista printre noi, ce-i drept, o tendinta, puternic dozata cu orgoliu, de emancipare de sub "vraja” Tainei materne. Credem din ce in ce mai mult intr-o independenta proclamata clar si cu fermitate in fata Tainei materne, sinonima uneori unui sevraj. Totul se inscrie intr-o preocupare mai generala a noastra de a "desvraji” Tainele, de a spulbera dramul de uimire, de nou, de sens, de discret prin care acestea ne pot augmenta fiinta. Este vorba aici de un betesug care ne obtureaza si in fata unei posibile cunoasteri autentice a aceleia care a revelat profunzimea feminitatii si a maternitatii. Fara indoiala, Fecioara si Mama, unind contrariile si sporind Taina prin adumbrirea "Celui Prea Inalt”, Maica Domnului ar trebui redescoperita de omul postmodern ca singura in stare sa revalorizeze Taina femeii si a mamei, intr-un cuvant, eternul feminin. De-a lungul timpului, omenirea a dezvoltat tot felul de ideologii si sisteme filozofice care au stat la baza conceptiei despre femeie si care au amprentat societatea mai mult sau mai putin. Sa ne gandim doar la miscarea feminista din secolul trecut, c