Am fost intrebat de multe ori care sunt lucrurile care m-au impresionat cel mai mult in ziua fatidica de 11 septembrie 2001 si in cele care au urmat. Cum imi amintesc eu New Yorkul din perioada aceea confuza? La ce ma gandesc prima oara atunci cand e vorba de 9/11? Iar raspunsul meu e mereu acelasi: primul lucru care m-a izbit a fost socul pe care l-au simtit americanii, ca pot fi loviti atat de brutal la ei acasa; nu pot sa uit apoi mirosul greu de moarte, intepator si infect care plutea in sudul Manhattanului si pe care l-am simtit ani buni dupa atacuri; in sfarsit, am asistat uimit la revenirea spectaculoasa traita de metropola de pe Hudson, renascuta din propria cenusa de la World Trade Center, un alt semn al fortei uluitoare a natiunii americane si a determinarii fantastice a oamenilor sai de a se ridica din nou in picioare.
Iata fragmente din relatariile pe care le-am facut in acele zile din New York, de la teroarea si confuzia de dupa atacuri, la cautarea disperata a supravietuitorilor, de la tristetea celor care-si plangeau mortii, la renasterea metropolei si la pregatirile soldatilor care urmau sa atace Afghanistanul.
Americatastrofa - Cel mai mare cosmar a devenit realitate (miercuri, 12 septembrie 2001, ziarul "Curentul"):
"Comsarul si groaza s-au abatut ieri peste New York, dupa valul de atentate si explozii care au distrus cele doua cladiri ale World Trade Center si au provocat haos in intreaga America. O dimineata linistita de septembrie, rezervata alegerilor pentru Primaria orasului, s-a transformat in doar cateva minute in cea mai neagra zi din istoria Statelor Unite, cu mii de morti, raniti, disparuti si cu o stare de surpindere care a ravasit complet o natiune.
La New York, exploziile de la World Trade Center au provocat haos in intreg orasul. La cateva minute dupa ora 9 dimineata, in Manhattan, un
