Pensii mici, salarii tăiate, scumpiri multe... Suficiente motive pentru nea Gheorghe, în vârstă de 82 de ani, de a-şi lua un serviciu de week-end, profitabil pentru toţi. În timpul săptămânii munceşte la câmp şi pe lângă casa dintr-un sătuc din judeţul Botoşani, iar sâmbăta şi duminica o ia la drum spre Bucureşti.
Nea Gheorghe este veteran de război. Conform Legii 44/1994, art. 15, are dreptul de la 12 până la
24 călătorii anuale pe calea ferată. Nu are nici un copil, nici o rudă la Bucureşti, merge doar ca să mai câştige şi el un ban, căci are dreptul pe tren la cinci însoţitori. Cu două ore înainte de plecarea trenului se instalează în faţa casei de bilete şi le explică oamenilor cum ar putea să îi plătească lui câţiva zeci de lei în loc de 100 de lei, cât s-a făcut biletul de călătorie până la Capitală. Şi, încet, încet, oamenii sunt convinşi. Cine a mers o dată, a doua oară nu mai are nici un stres. Pentru că „sistemul” funcţionează foarte bine. Începi prin a-i da bătrânului datele de pe buletin ca să le treacă în foaia de drum, te instalezi pe locul de pe biletul dat de nea Gheorghe, pe care scrie 0,00 lei, şi aştepţi să vină controlorul.
„Dumneavoastră cu cine sunteţi?”, te va întreba naşul. „Cu... domnul”, îl arăţi cu mâna pe bătrânul aflat pe un loc în preajma ta, dar al cărui nume nici măcar nu îl ştii, chiar dacă eşti aşa-zisul său însoţitor. Controlorul îţi zâmbeşte, îţi cere buletinul pentru a verifica datele, compostează biletul şi merge mai departe, iar tu eşti fericit că ai ieşit mai ieftin. Uitându-te în jur constaţi că mai sunt câţiva „însoţitori” ai lui nea Gheorghe, aşa că intri în vorbă cu ei. „Cât v-a cerut bătrânul?” „40 de lei”. „A, eu nu îi dau mai mult de 20, cu 40 veneam cu naşul şi nu mai aveam nici un stres, că naşul mă proteja”, spune o doamnă foarte cochetă, dar supărată de noile scumpiri ale CFR-ului. Mai pălăvrăg
