Au trecut zece ani de la atentatele teroriste de la World Trade Center, din New York, zece ani de cînd Statele Unite au inițiat „războiul împotriva terorismului“ și au somat întreaga lume vestică, în numele protejării democrației, să le însoțească în acest demers. Era un eveniment despre care s-a spus, uneori cu prea mult patetism, la televiziune și în presa scrisă, de către analiști, teoreticieni și jurnaliști, că urma să schimbe fața istoriei, că reprezenta punctul față de care avea să se raporteze întreaga evoluție a umanității. E adevărat, în acești zece ani, istoria a înregistrat numeroase schimbări, și majoritatea nu în direcția prevăzută de SUA: Europa a început să ia tot mai mult distanță față de acțiunile întreprinse de cea care se considera superputerea lumii democratice, conflictul între civlizații nu s-a aplanat, ci dimpotrivă, s-a adîncit, atentatele în lumea islamică și în Europa s-au înmulțit, iar 11 septembrie a devenit dintr-un eveniment care să provoace (așa cum și-ar fi dorit americanii) simpatie și milă față de un popor atacat pe nedrept și pe neașteptate, unul care să alimenteze teorii conspiraționiste, conform cărora atentatele au fost un „inside job“. Pînă cînd adevărul va ieși la iveală, rămîne să vedem cum putem face față consecințelor, într-o lume tot mai dezbinată și mai închistată în stereotipii. Să ne amintim, pe scurt, evenimentele din dimineața zilei de 11 septembrie 2001, punctul zero al noii epoci a războiului împotriva terorismului: cel mai mult se vorbește despre prăbușirea turnurilor gemene, evident, cel mai spectaculos moment, cu tot tragismul său, deși planul terorist a vizat mult mai mult decît atacul asupra simbolului economic al SUA – alături de World Trade Center, țintele au fost Casa Albă și Pentagonul. La ora 08.46, ora locală, American Airlines 11 a intrat în Turnul de Nord, care s-a prăbușit la 10.28; la ora 09.03,