Cum nişte intervienţi mi-au atras atenţia cu gravitate că în postarea anterioară, cea cu alchimiştii, m-aş fi ocuoat de fleacuri, trec la un subiect serios. Despre Imnul naţional şi istoria noastră, a tuturor.
De la Bruxelles, fiica europarlamentară a lui Traian Băsescu, s-a gîndit să-l facă de doi bani pe chanteuzul Marcel Pavel, că nu ştie istoria patriei. În această confruntare a tusei cu junghiul, EBA va rămîne cu ultimul cuvînt, fiindcă Marcel Pavel trebuie să-şi aranjeze un concert ca să plătească amenda, deoarece n-a cîntat imnul ca la carte.
EBA, doctă cum o ştim, i-a atras atenţia cîntăreţului că textul imnului nu se referă la distinsul ei tată, ci la împăratul Traian, aşa că n-ar fi trebuit să se abţină să cînte ultimele două versuri din cea de-a doua strofă a imnului. Asta fiindcă Pavel, pe care nu-l duc prea departe nici vocea, nici mintea, în loc să spună cinstit că emoţia i-a tăiat memoria a dat-o pe politică. Şi a zis că s-a gîndit el că dacă rosteşte cuvîntul Traian din imn se gîndeşte şi spectatorul din tribune la altceva şi-l huiduieşte pe actualul deţinător al istoricului nume.
Ce griji pe capul cîntăreţului şi cîtă istorie în capul fiicei prezidenţiale!
Dar dacă tot am ajuns la sensibilul subiect al imnului recunosc solemn că nu ştiu bine decît prima strofă. Celei de-a doua trebuie să-i caut cu atenţie versurile prin vreun sertar al memoriei, care uneori refuză să se deschidă, iar de la a treia încolo nu prea mai am în ce sertar al memorie să umblu. Venerabila poezie Un răsunet a lui Andrei Mureşanu, care de la a doua strofă începe să devină greoaie, e tot ce poate fi mai nepotrivit pentru versurile unui imn care trebuie să fie simple şi directe, adică versul şi enunţul.
Iar inovaţia că din textul imnului strofa asta se cîntă, iar aia nu, mi se pare cea mai elocventă dovadă că de unde nu-i e bine să nu cerem.Asta ca s