Am urmărit ultimele 4-5 ieşiri publice ale deputatei PNL Brăila, Diana Tuşa. Nu stau acum să derulez banda, să le inventariez la gazetă, ci constat doar că poziţiile publice adoptate în ultima vreme de deputata Tuşa au un damf crâncen de populism, de parcă ar veni din partea vreunui membru de vază al fostului PCR.
Nu este un capăt de ţară să fii comunist, mai ales când mare parte din viaţă ai trăit-o în Epoca de Aur, atunci când, vorba aia, toată lumea primea casă de la stat, avea serviciu şi îşi permitea să meargă în concediu atât la munte, cât şi la mare în aceeaşi vară. Dar când ai 30 şi ceva de ani, cum are madam Tuşa, iar tu eşti în continuare suporterul ideilor comunistoide, îmi pare rău să o zic dar nu ai nicio scuză. Ultima pildă rostită de deputata Tuşa, în cadrul unei conferinţe de presă (mai face şi de astea!), chiar m-a scos din sărite. E adevărat că fiecare are dreptul la opinie, că îşi poate exprima liber un punct de vedere, dar în cazul deputatei Tuşa avem de a face cu un munte de ipocrizie. Faptul că Tuşa nu este de acord cu eliminarea subvenţiilor la căldură vine să întărească ideea că dumneaei a greşit partidul atunci când s-a aventurat în politică. Locul ei era, cred eu, la dreapta tatălui Ion Iliescu, cu care nu de puţine ori a avut puncte de vedere convergente. Însă Tuşa vrea şi cu fizicu-n PNL, şi cu sufletu-n Rai. Ceea ce, din punctul meu de vedere, nu este deloc posibil, mai ales când susţii că statul trebuie să îi ţină în continuare în braţe pe asistaţii social, să le dea bani de căldură, bani că fac copii, să le acorde gratuitate pe autobuze şi tramvaie, pe considerentul că sunt pensionari etc.
Iar felul în care a ţinut Diana Tuşa să îşi argumenteze opinia exprimată în legătură cu eliminarea subvenţiei la căldură chiar mi s-a părut desprins din retorica pesedisto-comunistă. Cică prin eliminarea subvenţiei la căldură, guvernul
