ELLEN TAAFFE ZWILICH (n. 1939) este una dintre cele mai cunoscute compozitoare americane afirmate în a doua jumătate a secolului XX, prima muziciană distinsă cu Premiul Pulitzer pentru muzică. Apreciată de către Leopold Stokowski, îndrumată de profesorii săi John Boda, Elliott Carter şi Roger Sessions, la Juilliard University, a manifestat încă de la primele creaţii interesul pentru muzica atonală, după 1980 înscriindu-se în orientarea post-modernismului şi manierei stilistice neo-romantice, ceea ce i-a asigurat o largă popularitate printre compozitorii americani ai momentului.
A scris 5 simfonii, un mare număr de concerte (multe din ele pentru sufl ători), muzică de cameră. Concepţia componistică a Ellenei Taaffe Zwilich se bazează pe un proces dezvoltător pornind de la formularea unor motive generatoare.
Prolog şi Variaţiuni pentru orchestră de coarde (1983) este o lucrare comandată şi prezentată în primă audiţie de către Chattanooga Symphony Orchestra, sub conducerea dirijorului Richard Cormier. Ideea muzicală este bazată pe o alternanţă a sonorităţilor ansamblului, între liric şi dinamic, cu contraste expressive abil regizate ca sonoritate.
MALCOLM ARNOLD (1921) este una dintre personalităţile proeminente ale componisticii secolului XX. Între creaţiile sale un loc important îl ocupă genul concertant, dar şi nouă simfonii, şapte balete, două opere, cvartete de coarde. Putem adăuga muzică de film, musicaluri şi numeroase lucrări din genurile de divertisment. Arnold şi-a început viaţa profesională în 1941 ca membru al Filarmonicii din Londra. Ulterior îşi consacră întreaga activitate creaţiei componistice.
Concertul pentru două viori şi orchestră de coarde (1962) a fost realizat de către Malcolm Arnold la cererea lui Yehudi Menuhin, pentru a fiinterpretat de marele muzician în compania discipolului său Alberto Lysy. Lucrarea este gândită