Celebrul violonist Nikolaj Znaider, în vârstă de 36 de ani, reprezintă pentru multă lume o surpriză în calitatea sa de dirijor. Muzicianul danez ne vorbeşte despre concertul pe care l-a pregătit alături de Orchestra Simfonică din Londra, dar şi despre motivaţia unui violonist de top de a urma şi o carieră de şef de orchestră.
● Nikolaj Znaider, dirijaţi la Bucureşti unul dintre cele mai bune ansambluri simfonice europene. Cum v-aţi pregătit pentru acest concert şi pentru întâlnirea cu spectatorii români?
● De fapt, pregătirea cea mai importantă nu este cea de dinaintea unui concert. Pregătirea mea a început mult mai devreme, de la şapte ani, aşa că am un drum foarte lung în spatele meu care m-a ajutat să fi u pregătit pentru orice concert. În acelaşi timp eu privesc fiecare concert ca pe un fel de proces în desfăşurare, nu ca pe ţelul final. Am mai fost în România înainte, acum doi ani, dar nu în calitate de dirijor, ci de interpret şi am amintiri foarte proaspete legate de timpul petrecut la Bucureşti. Desigur, aşa cum aţi spus, voi dirija unul dintre cele mai bune ansambluri orchestrale din lume, Orchestra Simfonică din Londra, şi sunt nerăbdător să mă afl u într-un astfel de context în care avem, de asemenea, un solist foarte bun dar şi un program foarte interesant. Cred că va fi o experienţă minunată pentru mine.
● Propuneţi un program muzical alcătuit din lucrări semnate de Wagner, Beethoven şi Brahms. Care a fost motivaţia alegerii acestor trei nume?
● Îmi place foarte mult să-i pun pe Wagner şi Brahms împreună. Nu ştiu dacă are legătură cu faptul că se plăceau reciproc sau nu – ce gândeau cu adevărat unul despre celălalt nu putem şti sigur. Însă din perspectiva contemporanilor lor, erai fie un progresist ca Wagner, fie un conservator ca Brahms, şi desigur că niciuna dintre variante nu este 100% corectă. Personal nu cred că Brahm
