Psihologia refugiului şi dezrădăcinarea culturală, problemele de inserţie, asimilare şi recunoaştere profesională au fost severe pentru generaţiile de artişti născuţi în prima jumătate a secolului XX. Experienţa exilului a avut pentru ei un dramatism şi o complexitate culturală generate de funcţionarea rece a Cortinei de Fier. Anul '89 provoacă dezgheţul graniţelor, iar prototipul pentru reasimilarea valorilor româneşti din exil devine Paul Neagu, sculptorul englez de origine română, intrat şi el în panteonul european în 2004.

Decisivă în carieră sculptorului sticlar franco-român Matei Constantin Negreanu (n. 1941) a fost fuga-exil în Occident, declanşatoare de supramotivaţie profesională. Aşa a ţâşnit diversitatea inovatoare ‒ formală şi tehnologică ‒ în domeniul artei sticlei şi, în final, consacrarea deplin internaţională. Anul 2011 este un reper memorialistic pentru acest artist complex al scenei franceze. Se împlinesc 30 de ani de la răsturnarea cupei: în 1981, Matei Negreanu s-a exilat la Paris din marasmul ceauşismului. Şi-a dirijat experienţa a 40 de ani de viaţă şi de scenă artistică bucureşteană spre o decizie profesională dârză. După nici patru ani în diaspora, din experienţa şi falimentul fabricii de sticlă de la Portieux s-a ivit, din pure constrângeri, originalitatea feliilor de geam lipite şi sablate în creşteri de val ‒ întâia marcă "Negreanu". Artistul şi-a construit cu tenacitate un nume profesional în domeniul sticlei de artă (verrerie, glass art), încât, în 1993, conservatorul Centrului Sticlei de la Muzeul Artelor Decorative din Paris i-a girat o monografie. Dar Negreanu nu-i uită pe mentorii români şi pe cei care l-au sprijinit profesional: sculptoriţa Zoe Băicoianu, pictoriţa-pedagog Lucia Ioan, ceramistul George Tiutin şi colega de exil şi de expresivitate a sticlei, Monica Damian.

Siliciului vitrifiat deţine splendorile sale ge