Parintele CalistratMotto: „Bucura-te ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine!” (Luca 1, 28); „Binecuvântata esti tu între femei si binecuvântat este rodul pântecelui tau ca ai nascut pe Mântuitorul sufletelor noastre!” (Tropar); „Cereti si vi se va da; cautati si veti afla; bateti si vi se va deschide!”(Luca 11,9); „Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afara” (Ioan 6, 37)

Exista uneori între noi, crestinii ortodocsi, obiceiul de a purta unele dispute pe tema rugaciunilor înaltate fie catre Dumnezeu, fie catre Maica Domnului, cu privire la felul în care acestea se cuvine a fi savârsite. Sunt unii care manifesta o evlavie sporita, mult îmbogatita fata de a celorlalti, în ceea ce priveste închinarea la diferitele tipuri de icoane ale Maicii Domnului – ba pentru ca unele ar fi mai facatoare de minuni ca altele, ba pentru ca ar fi parte pretioasa din patrimoniul cultic al Bisericii, ba pentru ca sunt pictate „nu de mâna” omeneasca (de parca celelalte ar fi mai putin reprezentative). Din acest motiv, cinstirea adusa Maicii Domnului (numita în limbaj teologic „preacinstire” sau „supravenerare”) poate usor aluneca înspre exagerari pietiste, influentate de gustul estetic si de educatia artistica a fiecarui închinator în parte, iar nu de dimensiunea mistica a icoanei (pe care i-o da prezenta harului, darul sfinteniei). În realitate, atunci când un crestin cu adevarat credincios se închina înaintea unei sfinte icoane (care poate înfatisa fie vreun sfânt, pe Maica Domnului sau pe Mântuitorul Hristos Însusi), pazindu-si inima curata si straduindu-se sa-i fie calda si simtitoare, iar nu rece si nepasatoare, icoana însasi îi devine acestuia fereastra deschisa catre Cer, scara pe care mintea se înalta catre locasurile ceresti, realizând o legatura spirituala vie cu Biserica Triumfatoare a Sfintilor: „Deci, dar, nu mai sunteti straini si locuitori vremelnic