În 1992, Transnistria le-a dat celor care au luptat camere, apartamente în blocuri noi şi statutul de „erou al poporului". Ţara nouă avea potenţial economic şi a atras familiile de moldoveni. Acum moldovenii vorbesc limba lor numai acasă, între ei. Treptat limba „moldovenească" s-a pierdut sau a fost scoasă din uz.

Televiziunea Sheriff şi radioul cu acelaşi nume nu transmit şi programele din Republica Moldova. Singura legătură pe care o au cetăţenii Transnistriei cu realitatea moldovenească se realizează prin familie (copii care studiază la Chişinău sau rude care locuiesc în Moldova).

Tv1.pmr este postul local care transmite câte tone de grâu au fost strânse anul acesta şi ce au mai făcut Smirnov şi ai lui pentru binele republicii. Lozincele sovietice sunt la ele acasă în republica democratică Transnistria.

Ce-a mai rămas din moldovenii Transnistriei

Conform ultimului recensământ al populaţiei din Republica Moldovenească Nistreană (RMN), în zonă au rămas doar 30% moldoveni. Societatea civilă din Transnistria se măsoară doar în proporţii, procente şi naţionalitate. De mult cetăţeanul nu mai este privit ca un individ care are de suferit de pe urma sistemului.

Spre exemplu, circulaţia trenurilor prin regiunea transnistreană a fost suspendată în martie 2006. Funcţionale au rămas doar câteva rute internaţionale spre Rusia şi Ucraina. Nici guvernul moldovean, nici cel din Transnistria nu s-au gândit la oameni: cum vor circula aceştia şi cât de scumpă se va dovedi blocada feroviară.

Preţul unui bilet la autobuz este de 2,5 ori mai mare decât o călătorie cu trenul Bender-Chişinău. Iar o călătorie cu troleibuzul în oraşul Bender costă 50 bani (RON). Cei care aleg să meargă cu maxi-taxi plătesc 1 RON. Preţurile pentru transportul public din Chişinău şi Transnistria sunt relativ asemănătoare.

Piaţa din Chişinău şi Bazarul din Bende