La un deceniu de la cel mai sangeros atentat terorist din istorie, democratia se afla, paradoxal, la rascruce. Paradoxal pentru ca judecand dupa aparente, democratia este mai extinsa pe planeta ca niciodata in istoria civilizatiei noastre.
Insa aceasta extindere a purtat in sine, inca de la debut - victoria capitalismului si disparitia lagarului comunist, in anii '90 - o boala care acum se dovedeste a fi greu de vindecat. Lacomia, cinismul conducatorilor si lenea, ignoranta celor condusi.
Abia victorioasa, dupa nici 25 de ani, democratia pare ca se prabuseste spre un nou tip de societate, o dictatura condusa de super-bogati - Forbes inregistra in martie un numar de 1.210 miliardari la nivel mondial, detinand o avere totala de 4,5 mii de miliarde USD - alaturi de elita patriciana - 12,5 milioane de familii detin averi de peste 1 milion USD, controland 32% din activele globale - si slujiti de armate formate din zeci de milioane de functionari de stat - presedinti, parlamentari, ministri, consilieri, primari, functionari guvernamentali etc.
Condusa de patricieni, societatea pseudo-democratica este populata, in adancurile sale, de o plebe pe care nici macar Marx nu a prevazut-o si nu ar putea s-o defineasca. In Lumea Veche a democratiilor (SUA, Canada, Europa de Vest etc.), gasim indivizi obisnuiti sa traiasca de cateva generatii in bunastarea procurata de marele "boom" economic al anilor '70-'80, pe care insa cucerirea spatiului ex-comunist nu a sporit-o, ci dimpotriva, o pune in pericol.
Standardele ridicate de viata au tocit lent, dar sigur, standardele de performanta. Democratiile vestice au incetat sa mai produca si au decis doar sa speculeze. Consumul in exces, accesul aproape nelimitat la creditul bancar si disparitia reglementarii pietei financiare de catre stat au risipit resursele, provocand dezastrul.