Roşia Montană Gold Corporation a demarat, de ceva vreme, o campanie formidabilă pentru înlăturarea seriei de obstacole din calea exploatării zăcământului de metale preţioase aflat într-o zonă istorică a judeţului Alba.
De curând, preşedintele Traian Băsescu s-a declarat în favoarea arhidisputatului proiect minier, atât timp cât actualii termeni ai contractului de exploatare ar fi renegociaţi. Vădit, declaraţiile sale au la bază un desfăşurător propriu, şi nicidecum un scenariu mai larg, conceput în laboratoarele persuasivilor experţi în PR ai RMGC, aşa cum au ţinut să sugereze adversarii săi.
Nici cel mai neofit expert în PR nu putea concepe monumentala gafă a şefului de stat care explica, senin, opozanţilor proiectului cu ocazia recentei sale vizite la Roşia Montană că rezerva de aur a ţării trebuie augmentată după ce a ajuns parţial vândută pentru plata pensiilor şi salariilor. Argumentul, în mod cert o improvizaţie nefericită, avea să fie desfiinţat rapid de oficialii BNR, astfel că purtătorului de cuvânt al preşedinţiei, Valeriu Turcan, i-a revenit într-un final ingrata misiune de a explica naţiunii că preşedintele a fost „imprecis în exprimare" şi că „regretă acea imprecizie".
Lipsa de pregătire a mai-marilor statului legitimează temerile celor ce susţin că frecvent întâlnita ineficienţă şi/sau incompetenţă a autorităţilor face imposibilă garantarea unei exploatări „sigure" a zăcămintelor - fără accidente sau scurgeri de cianură cu efecte devastatoare şi de lungă durată asupra mediului.
Ca atare, spectrul dezastrului ecologic şi pledoaria pentru prezervarea patrimoniului cultural şi natural al regiunii reprezintă principalele argumente ale opozanţilor proiectului de exploatare a rezervelor de aur şi argint din Munţii Apuseni. Rămâne de văzut dacă eforturile lor vor fi încununate de succes.
În Bucureşti, bunăoară, o astfel de împotri
