La 58 de ani, unul dintre cei mai versaţi spărgători a ajuns, din nou, după gratii. El a reuşit să descuie uşile a sute de apartamente fără să le forţeze.

Povestea lui Ion Tatoi poate fi un capitol dintr-un manual despre infractori. Omul, ajuns la 58 de ani, are o activitate infracţională îndelungată şi o bogată experienţă în spart încuietori. Ultima oară a făcut puşcărie tot din această cauză.

S-a "liberat" în 2009. Ieşit de la "răcoare", Tatoi n-a stat prea mult la casa lui şi a reînceput "serviciul". "Bagajul" de cunoştinţe adunat de-a lungul timpului l-a ajutat să "viziteze" zeci de apartamente doar în ultimele două luni, până să fie prins de poliţiştii din Sectorul 3 al Capitalei.

Un infractor civilizat: dădea bineţe victimelor

Om cumsecade în aparenţă, îmbrăcat modest, dar curat, cu ochelari şi cu o sacoşă în mână, prezenta încredere atunci când intra într-o scară de bloc. Nu de puţine ori s-a întâmplat să îşi dea bineţe chiar cu proprietarii locuinţelor de unde furase.

Avea un stil aparte: nu forţa uşa. Parcă avea "iarba fiarelor". Folosea doar "ustensile de lucru", precum chei confecţionate artizanal, pieptene, leră, şurubelniţe...În general, hoţul de modă veche nu se avânta la cei înstăriţi, care îşi permiteau o uşă sau o încuietoare mai greu de deschis. Viza, în general, tipurile vechi de yală.

Nu era pretenţios. Fura tot ce găsea. Dacă găsea bani, lua bani, dacă vedea bijuterii, bune şi alea. Dar se mulţumea şi cu ţigări sau diferite produse, precum ceasuri, aparate electrice sau electronice pe care să le poată căra uşor.

Lupul singuratic

Aşa cum le-a povestit anchetatorilor, Tatoi (foto) îşi începea "ziua de lucru" la ora 7.00. Dis-de-dimineaţă, el pleca din Popeşti Leordeni, unde locuia, spunând oamenilor că pleacă la serviciu. Apoi, se plimba prin cartierele Bucureştiului.

"Mergea printre blocuri, îi st