Ioana Băsescu a înregistrat „Mişcarea Populară” la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM). Fata cea mare a preşedintelui a devenit, adică, proprietar peste o sintagmă. Care, deocamdată, nu desemnează nimic. Specializată în „vânzări anterioare”, notăriţa din Băneasa speră, poate, la o nouă afacere de succes? Un „nume” bun poate aduce bani frumoşi... „Mişcarea populară” pare însă o alegere puţin probabilă pentru vreun parfum sau model de maşină. Un lanţ de săli de sport? O firmă de transporturi? Mai degrabă nu. Vrând-nevrând, tot la politică ajungem, deşi în acest domeniu Ioana Băsescu a fost până acum o prezenţă mai degrabă discretă – activitatea ei rezumându-se la un carnet de partid şi la un tricou pe care scria „Tata e cool”.
„Cool” sau nu, tătucul Ioanei şi al naţiunii se află în spatele acestei afaceri. A explicat duminică Radu Berceanu: „În momentul în care preşedintele o mandatează pe fiica sa cea mare să înregistreze o marcă legată de un partid sau de o mişcare politică, e clar că există o semnificaţie. Ioana Băsescu nu s-a apucat singură şi, chiar dacă s-ar fi apucat, preşedintele ar fi reacţionat. Îl cunoaştem, sau eu cel puţin îl cunosc, şi în mod sigur ar fi reacţionat”.
Semnificaţia acestei mutări poate fi descifrată în discursul celor doi comunicatori favoriţi ai Preşedinţiei: Elena Udrea şi Sebastian Lăzăroiu. Nu e o coincidenţă faptul că ambii insistă de la o vreme asupra necesităţii coagulării tuturor „forţelor de dreapta” din România. Care sunt alea? Evident, doar cele atestate ca atare de gardianii purităţii doctrinare desemnaţi de Cotroceni. Liberalii, de pildă, au fost excluşi din această zonă selectă. UNPR-ul, însă, va obţine cel mai probabil o dispensă, cu toate că se declară răspicat de „stânga”.
Dar nici ideologia, nici măcar aportul de capital electoral propriu al viitorilor membri nu-i interesează acum pe arhit
