Aţi văzut că şi Bill Gates îşi donează, şi Helu, cel mai bogat om de pe planetă, îşi donează averea, şi Warren Buffett, şi aşa mai departe". - R.M.

Banii egipteanului Samih Sawiris au ajuns la copilaşii sărmani ai Constanţei. Poate fi orice: început de campanie electorală, circ mediatic, bătut cu pumnul în piept degeaba, mascaradă, cum vreţi să-i spuneţi. Un lucru este cert: nu este fericire disimulată în ochii unora dintre copii. Primarul Radu Mazăre s-a dus ţanţoş, după ce se descoperise că a început împărţirea ajutoarelor, pentru a inspecta modul în care se desfăşoară lucrurile. Toate bune şi frumoase. Cu maşina lui decapotabilă, de fiţe, Mazăre a ajuns în faţa puradeilor şi a fetiţelor de gimnaziu care nu au ştiut cum să se gătească mai bine. „Chiloţi d-ăştia am şi eu. Hăhăhă!", i-a spus primarul unui băieţel tuciuriu şi frumuşel, care îşi alegea, sfios, nişte hăinuţe. Probabil că lui, copilului, şi o ciocolată i s-ar fi părut un dar preţios. Şi probabil că mama lui, care-l însoţea, se va simţi îndatorată pentru totdeauna binefăcătorului Mazăre. Şi tot aşa vedeai micuţi perindându-se printre cutiile cu rechizite şi haine, cărora le luceau ochişorii negri ca şi când ar fi venit Moş Crăciun mai devreme. Nu putem nega partea socială a acestei acţiunii. Nici eu, care nu cred în Mazăre, nu pot nega că a oferit măcar un moment de fericire unor suflete care nu au parte de mai nimic în viaţă. Cu toate astea, trebuie să recunosc faptul că nu toţi cei veniţi acolo făceau parte dintre „amărâţii Constanţei". Dar pentru majoritatea dintre ei nu contează de la cine-s banii, dacă-s curaţi sau murdari, dacă vor mai veni sau nu, ci pur şi simplu că, probabil pentru prima dată în viaţa lor, se vor duce la şcoală fără ruşinea de a fi îmbrăcaţi ponosit. Iar pentru un copil este mare lucru. Pentru un copil care n-a văzut până la majorat toate ţările, toate cluburile şi nu