Neuitarea este o datorie etica, spunea Monica Lovinescu, si avea deplina dreptate. Memoria luptei anti-totalitare, a rezistentei democratice, in tara si in exil, trebuie cultivata, altminteri propria noastra identitate morala este grav vatamata. Iata ca avem acum o veste extrem de imbucuratoare legata de arhiva celor doua figuri emblematice ale exilului democratic romanesc, Monica Lovinescu si Virgil Ierunca. Documentele şi manuscrisele din arhiva privată a familiei Monica Lovinescu-Virgil Ierunca au fost donate de Fundaţia Humanitas Aqua Forte către Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Din cate stiu, lucrurile au avansat decisiv si pe linia preluarii de catre MAE a casei din Paris de pe Rue Francois Pinton pentru a o folosi in scopul sustinerii tinerilor intelectuali romani care studiaza in Franta.

Generatiile mai tinere nu au trait experienta unica a ascultarii emisiunilor legendare ale celor doi mari intelectuali. Sigur, avem acum cartile lor publicate cu dragoste de editura Humanitas, dar una este sa citesti aceste texte, alta sa le auzi stand cu urechea lipita de aparatul de radio, asteptandu-le, de la o saptamana la alta, cu infrigurata nerabdare. In timpuri cand ignominia, lasitatea, panegiricele desantate, cinismul si oportunismul faceau ravagii in cultura romaneasca aflata sub draconicul control al politrucilor oficiali, Monica Lovinescu si Virgil Ierunca au rostit adevarul, au vegheat cu pasiune si altruism la mentinerea unei cinstite table a valorilor. In curand, pe 28 septembrie, se vor implini cinci ani de trecerea lui Virgil Ierunca in lumea celor drepti. De fapt, din punctul meu de vedere, dar si al atator alte milioane de cetateni ai Romaniei, de adversari ai totalitarismului, el a fost un drept, cum, la fel, o fiinta cu desavarsire dreapta a fost Monica Lovinescu. Verticalitatea lor a fos