Datorită cercetărilor recente din domeniul neurologie ştim că deciziile financiare sunt generate în creierul mic, fiind singura parte a creierului care o mai avem in comun cu reptilele. Chiar şi fără studii neurologice ne este uzual din argou termenul „şopârlei” pentru a exprima o viclenie, minciună sau o păcăleala.

În comun cu reptilele avem şi acele decizii ale creierului mic care au favorizat şi acceptarea unei monede, care este comună doar după denumire cât şi obiectul deciziei noastre, după dicţiunea de argou. Se pare că planurile marilor creiere europene care au decis adoptarea unităţii monetare strict afirmative, realizată prin puterea sugestiei datorită unei denumiri comune a acesteia menită să inspire un sentiment de unitate europeană au fost preluate integral de procesul decizional al creierului mic.

Sunt bancnotele germane sau austrieci mai sigure decât altele? Aşadar deciziile financiare ale cetăţenilor obişnuiţi, pe măsura şi capacitatea creierului mic au reflectat doar asupra unor aspecte extrem de primare şi elementare ale tranzacţiilor, fără putere de analiză a sistemului în ansamblu. Un produs al creierului mic nu permite întrebări de genul cum ar fi: Sunt bancnotele germane sau austrieci mai sigure decât altele? Obligaţiunile suverane din Irlanda, Italia, Spania, Portugalia şi Grecia sunt în prezent pentru investitori un factor de risc considerabil; Aceeaşi raţiune se aplică şi bancnotelor euro din aceste ţări.

Nu sunt toate bancnotele euro din spaţiul euro la fel? Ar fi posibil ca în caz de faliment al Greciei valoarea bancnotelor euro emise în Grecia să nu mai aibă aceiaşi valoare ca şi celelalte bancnote euro emise in Germania? Cu toate că optic bancnotele din zona euro arată identic, în caz de dizolvare a uniunii monetare bancnotele poartă particularităţi de înseriere teritorial-statală. Banca Centrala Germana şi Ba