Acum trei ani, luni, 15 septembrie 2008, gigantul financiar american Lehman Brothers îşi declara falimentul. Astăzi, în loc să vorbim despre creştere economică şi un viitor optimist, întreaga lume este concentrată pe cele două mari focare de pericol: zona euro, car se zbate în mrejele crizei datoriilor suverane, şi SUA, unde motoarele economiei nu s-au repornit, datoria publică urcă necontrolat, iar ratingul țării a fost tăiat.
Bursele scad, oamenii încep, din nou, să nu mai aibă încredere în bănci, iar liderii politici şi economici spun la unison: "Nu vă îngrijoraţi. Totul va fi bine". Acest scenariu ne reaminteşte de ce se întâmpla acum trei ani.
Însă, spre deosebire de atunci, avem deja experienţa Lehman în spate şi suntem mult mai suspicioşi. Într-atât de suspicioşi, încât, de multe ori, refuzăm să vedem semnele bune şi ne panicăm imediat cum ne vin veşti proaste din piaţă.
Similitudinea dintre scenariul 2008 şi cel din 2011 au făcut presa românească şi internaţională să se întrebe dacă nu cumva vine un al doilea val de criză. Dacă economia SUA nu îşi revine, iar zona euro nu reuşeşte să-şi rezolve problemele, este foarte posibil să trecem printr-o recesiune mai puternică decât a fost cea din primul val. Iar faptul că economiile sunt deja "vaccinate" după episodul Lehman nu ne ajută cu nimic: ţările sunt mult mai slăbite după criza economică, resursele financiare interne s-au terminat, iar pe plan externe devin tot mai scumpe.
Certitudini înşelate
Ca şi în 2008, temerile actuale sunt generate de certitudini zdruncinate. Cine ar fi crezut, înainte de 2008, că o bancă precum Lehman Brothers ar putea deveni falimentară? Astăzi, situaţia pare chiar mai gravă. Nu creditele ipotecare sunt cele care fac pieţele să se teamă de ce e mai rău, ci statele în sine, în special Grecia, sunt cele care crează un sentiment d
