Pe parcurs am avut totusi timp sa observ: ca pe "Vasile" nu-l cheama Vasile (cum arata si steguletul inscriptionat de la bord); ca "Vasile" nu cunoaste nici un nume din familia cu care zicea ca e ruda; ca discutiile cu "doctorita" si cu prietenii erau trucaje, pentru impresionarea "fraierului". Dar l-am lasat pe "Vasile" sa creada ca m-a aburit. De la o vreme, ma surprind urmarind tot mai asiduu emisiuni gen reality, discovery, national geographic,animal planetsi ignorind filmele „de fictie" (cum ar zice Paul Goma), show-urile (previzibile) sau chiar jurnalele de actualitati, prea incarcate de crime, violuri, furturi, escrocherii. De fapt, nici Animal Planet nu ma mai atrage, din pricina repetitivitatii emisiunilor si cruzimii... animalice a unor scene. Cineva observa (in „Dilema veche", cred) ca Animal Planet a devenit unul dintre programele tv. horror. Nu lasati copiii sa-si faca veacul urmarind (obsedant) cum leii sar la gitul antilopelor gnu sau al caprioarelor impala! Ceea ce ma surprinde e faptul ca, in comentariile lor, realizatorii marturisesc o infinita admiratie pentru tactica si strategia felinelor mari in a-si procura hrana cea de toate zilele si nici un fel de compasiune pentru bietele victime. Decit sa vad un film politist (unde sint filmele politiste de altadata?!), mai bine urmaresc reconstituireaunor furturi sau crime celebre. Sint in stare sa sacrific (partial) un meci de Champions League ca sa (re)vad furtul secolului, in diferitele lui variante. Reconstituirea devalizarii trenului postal (Londra - nu mai stiu unde), a unei banci din buricul tirgului Los Angeles, a unor crime in serie (elucidate sau neelucidate), furtul unor tablouri celebre, din galerii de arta la fel de celebre, marile evadari din inchisori considerate ermetice depasesc in palpit orice film „de actiune", in care se face risipa de gloante si de vopsea rosie (nu insa si filmul „Mar