Steaua a contrazis cârcotelile celor care spuneau că, după înfrângerea de la Mediaş, scor 3-0 în favoarea Gazului, „roş-albaştrii“ vor pierde cu 0-4 în faţa nemţilor de la Schalke 04. Campania fulminantă din 2005-2006, când Steaua şi Rapid au mers cap la cap până în sferturile Cupei UEFA, a venit ca urmare a presiunii reciproce puse de cele două echipe prin rezultate.
Sub aceleaşi auspicii a început şi Steaua - Schalke, roş-albaştrii văzându-se nevoiţi să ţină şi ei steagul sus după ce Rapid şi Vaslui reuşiseră să scoată rezultate excelente. Steliştii au pus pe primul plan obiectivul de a nu se face de râs faţă de rivale, organizându-se defensiv perfect, dar ezitând să atace cu hotărâre. În prima parte a jocului a părut că în echipa aşezată în teren de Levy apar 11 de Bourceanu. Tănase a lăsat driblingurile la Sofia, Tatu şi-a sacrificat sprinturile către buturile lui Fahrmann pentru a alerga mai mult înapoi, iar Mihai Costea s-a pierdut undeva între picioarele lui şi cele ale
fundaşilor nemţi.
Huntelaar a lovit bara
La capitolul posesie şi ocazii au punctat doar nemţii. Marica a fost la un pas să recidiveze în faţa unor conaţionali, după golul marcat împotriva Unirii Urziceni, în 2009, şi a tras la o palmă de bara transversală în minutul 8. Nici fostul galactic Raul n-a fost mai precis, trimiţând din poziţie ideală cu capul în braţele lui Tătăruşanu. După pauză, crainicul Gabi Safta a încercat însufleţirea apetitului ofensiv al echipei prin mobilizarea fanilor, mult mai puţini şi mai liniştiţi decât la precedenta partidă disputată de roş-albaştri la Cluj. Dar îndemnul „luptă, Steaua!" a fost luat ad litteram de Tănase şi compania, care s-au pus cu suflet cu tot în calea lui Raul, Farfan şi Huntelaar, ultimul autor al unui şut spectaculos în bară (64). Asta şi pentru că în atac, mezinul Costea n-a scăpat de vechile metehne şi a pr