Zilele trecute, în mass-media circula informaţia potrivit cãreia se doreşte ca preoţii care sunt şi profesori de religie sã aleagã una din cele douã profesii. Acum, un nou sondaj de opinie spune cã peste 80% din populaţie îşi doreşte ca preoţii sã nu se mai bage în viaţa politicã şi nici sã sfãtuiascã populaţia cu cine ar fi mai bine sã voteze. Practic, sã fie încet-încet excluşi din viaţa publicã, aşa cum se întâmpla în trecut.

Ce-i drept, biserica şi politica nu prea ar avea de ce sã aibã un numitor comun, iar acela sã fie chiar preotul, a cãrui misiune ar trebui sã fie doar aceea de a propovãdui credinţa şi nicidecum interesele unui partid în detrimentul altuia. Cei care spun cã nu sunt de partea niciunui partid, spun minciuni. Cu toţii ştim cã, buni oratori fiind, reuşesc foarte uşor sã convingã locuitorii de la ţarã, care, mulţi fãrã prea multã carte, se lasã convinşi de preotul satului cã un candidat „X“ poate face „marea cu sarea“ în comuna lor. Pentru un candidat dã foarte bine la alegãtori sã aibã un preot alãturi, cãci dã oamenilor mai multã încredere în ceea ce ar putea face reprezentantul partidului pentru ei. Preoţii sunt pur şi simplu agenţi electorali foarte buni, care fac cât o campanie media bunã, şi poate cât toate pachetele electorale care se dau în astfel de perioade. ªi primarii, aşa cum sunt unii din judeţul de la malul mãrii, sunt primii care ştiu acest lucru. De aceea, încearcã mereu sã şi-i ţinã aproape pe cei care le pot aduce voturi. Cu predilecţie în mediul rural, aceşti agenţi electorali îşi fac meseria de mesageri cu strictã regularitate, sãptãmânal, de regulã la slujbele de duminicã. Locuitorii de la sat, cei mai fideli votanţi, deseori slab informaţi în ceea ce priveşte realitatea politicã, îl vor asculta întotdeauna pe preotul care le ştie pe toate, cã doar nu degeaba este ţinut mereu îndeaproape într-o comunitate.