În fiecare an, la 14 septembrie, de ziua Înălţării Sfintei Cruci, oamenii vin din toate colţurile României la Mănăstirea Dervent, în speranţa unui leac pentru suferinţele lor, relatează BBC News, într-un reportaj realizat înaintea acestei date în timpul unei călătorii de-a lungul Dunării.

Pentru reporterul britanic, la Dervent, în timpul vecerniei, călugării în negru par asemenea unor 'ciori cu un glas la fel de dulce ca mierlele, dintre care unii la fel de bătrâni ca nişte profeţi'. Preoţii stau alături intonând psalmi în jurul unor biblii de mărimea unor cărămizi, sau se apleacă pentru a săruta icoane, cu bărbile atingând picioarele sfinţilor, relatează el, citat de Agerpres.

Afară, un bărbat agil, cu un băţ lung, dislocă fragmente de cuiburi de rândunici, formate la căpriorii de deasupra intrării în biserică, iar păsările agitate zboară în toate direcţiile. Călugărul explică faptul că doresc ca în această zonă să nu existe cuiburi, astfel încât oamenii să poată intra şi ieşi din biserică fără a suferi de pe urma păsărilor.

O privire rapidă în jur îţi confirmă povestea călugărului, scrie reporterul BBC. Mănăstirea pare un oraş de rândunici - cu cuiburile neperturbate plasate în fiecare colţ imaginabil - şi cu păsările roind ca nişte lăcuste biblice. De fapt, există atât de multe rândunici la Dervent, încât cineva ar putea fi scuzat dacă s-a gândi că de fapt călugării sunt doar nişte vizitatori rari şi ocazionali, explică reporterul.

Jurnalistul a stat apoi de vorbă în grădina mănăstirii cu Părintele Atal, care mărturiseşte că Dunărea este cea care l-a ţinut aici. Prima sa amintire despre fluviu este de la 5-6 ani, atunci când tatăl său l-a aruncat în Dunăre ca să-l înveţe să înoate.

'N-am planificat niciodată să devin călugăr. După serviciul militar m-am dus la universitate, apoi am vizitat întâmplător această mănăstire. Şi asta a fo