Ar fi fost foarte frumos să trăim cu adevărat în The Carpathian Garden, varianta blândă a lui Savage Garden. Tot ce s-a putut obţine însă e un Garbage Garden, în care mizeria e cultivată cu grijă.
Au apărut suficiente ONG-uri care trimit nişte voluntari să adune o parte din ce aruncă românii care cred că ţigănia ţine exclusiv de ţigani. Aşa că populaţia poate să umple natura de semnele bunăstării şi civilizaţiei adevărate, capitaliste. Ar cam fi timpul să se adauge pe stemă şi un pet gol, un grătar, o pungă de plastic, plus o shaorma cu de toate. Ceafa de porc şi micii au ajuns deja rafinamente intelectuale. Ar mai merge şi un flex, o bormaşină, adică exact instrumentele cu care se salută sâmbăta dimineaţă vecinii buni de bloc şi cu care se întreţine acest fond sonor de hărnicie şi voioşie în toată ţara. Dacă s-ar înfiinţa partidul nesimţiţilor, sigur ar câştiga alegerile pentru încă o generaţie, hai două, ca să nu fim pesimişti.
De-asta, o idee senzaţională ca Let’s do it, Romania! se petrece într-un semianonimat destul de previzibil, susţinut şi de ştiinţa noastră de a altera şi adapta la standardele locale orice nu seamănă cu viziunea mioritică asupra acţiunii. Ar fi fost foarte frumos ca acest loc să fie un fel de loc luminat, loc cu verdeaţă din care a dispărut orice chimicală şi termopan. Un loc în care roşiile să aibă gust nu numai în amintirea noastră, în care ţăranii să fie susţinuţi şi încurajaţi să nu îşi dărâme casele vechi pentru a le înlocui cu unele portocalii, cum au văzut că au interlopii de succes. Adică un loc în care ecologia să sune pleonastic, pentru că ar fi putut face parte dintr-un fel de a fi şi de a locui mediul - ocrotit de legi pe care cineva le-ar putea şi aplica, eventual.
Puţine din marile noastre zicale populare mai funcţionează. Oricând poţi să îţi dai seama că acum nu eşti om dacă nu ai demolat o