O ştire de acum cîteva zile, preluată la noi de cîteva publicaţii şi posturi de televiziune, dar foarte puţin comentată, ne spune că, promovată în principal de socialista elveţiană Doris Stump, o rezoluţie a Consiliului Europei ar putea impune medicilor europeni interdicţia de a dezvălui părinţilor sexul viitorului lor copil. Expunerea de motive a schiţei de rezoluţie (care poate fi consultată aici şi care va fi votată în 7 octombrie de Adunarea Parlamentară) oferă date privind avortul selectiv bazat pe discriminare de gen în ţări precum Albania, Armenia, Azerbadjan şi Georgia. În aceste ţări, cutume familiale deplorabile produc discriminare încă din pîntecul mamei, astfel că, prin practica avortului selectiv, la fiecare 100 de fete, se nasc 111-112 băieţi (faţă de un raport natural de 100 la 105).

Îmi iau răgazul de a întrerupe serialul dedicat Catedralei Mîntuirii, propunîndu-vă spre reflecţie această ciudată iniţiativă.

Aşadar, din pricina unor practici barbare din cîteva ţări (sau zone ale acestora) care sînt departe de a oferi standarde de civilizaţie aşa cum sînt ele înţelese astăzi în Europa, Consiliul Europei găseşte de cuviinţă să recomande o practică profesională restrictivă pentru medicii ginecologi de pe întreg continentul: aceea de a păstra secretul asupra sexului fătului, „sau măcar de a-l comunica într-o manieră pozitivă, cu egal respect faţă de sexul fătului, oricare ar fi acela”.

Las deoparte argumentele de ordin sentimental ridicate deja de unele asociaţii ale părinţilor, care consideră că li se neagă astfel o experienţă de cuplu cît se poate de benefică atît pentru ei, cît şi pentru viitorul copil (alegerea numelui, a culorii în care va fi zugrăvită camera, pregătirea şi comunicarea cu viitorul frate/soră mai mare etc.) şi mă voi opri asupra unor aspecte tehnice şi de principiu.

1. Sexul viitorului copil poate fi stab