Spuneam în urmă cu o săptămână că nu văd nicio surpriză în rezultatul meciului Gaz Metan-Steaua 3-0, un meci în care, deși a dominat teritorial, Steaua n-a arătat nici măcar o secundă că poate amenința poarta echipei lui Cristi Pustai.

Ce s-a schimbat după meciul de la Mediaș ? Nimic! Steaua a jucat meciul cu Schalke 04 de joia trecută din aceeași postură, a echipei aflate în comă fotbalistică, fără nici măcar o idee tactică plauzibilă. Nu accept ideea că nemții sunt o echipă mare, întrucât lucrurile nu stau deloc așa. Știu, au în lot jucători precum Raul, Huntelaar sau Farfan, însă asta nu i-a ”impiedicat” să ocupe la finele sezonului trecut un rușinos loc 14 în Bundesliga. Mulți vor sări acum cu ”eliminarea lui Inter”, de fapt umilirea lui Inter în sferturi. Păi da, dar cine era Inter, o echipă la pământ după plecarea lui Mourinho, care, deși eliminase pe Bayern în faza optimilor, o făcuse cu mult, foarte mult noroc.

Revenind la Steaua, aceasta a parcurs drumul Mediaș (0-3), Cluj (0-0) și a ajuns la Ploiești (1-2).

Acest ultim eșec cu Pandurii ne-a arătat din nou mai multe lucruri:

1. Steaua nu are cu cine să joace fotbal pentru că n-a transferat jucători cu mintea lucidă la creație. Da, Bourceanu este un câștig, însă el nu poate face mai mult decât faza defensivă.

2. Să presupunem, prin absurd, că Steaua ar avea 2-3 jucători capabili în rolul de play-maker. Ei bine, și ? La ce folos, dacă pe bancă se află un antrenor depășit de situație, care, deși zbiară 90 de minute, nu este ascultat de nimeni. Și chiar dacă l-ar asculta, nu l-ar înțelege. Păi ce să înțeleagă Mihai Costea sau Raul Rusescu din cuvântul tactică ?

3. Steaua l-a înfruntat pe cel mai creativ și deștept tehnician din fotbalul românesc. Petre Grigoraș a arătat încă odată că indiferent dacă te numești Farul sau Pandurii și ai în lot jucători anonimi, dacă acești