Mii de scafandri din întreaga lume vin, în fiecare an, în Indonezia pentru a explora Parcul Naţional Marin Bunaken, sperând să vadă o scoică gigant sau poate chiar un rechin negru. Apele din jurul Insulei Bunaken sunt clare, astfel încât turiştii pot suprinde o imagine din viaţa subacvatică uimitoare, chiar şi din barca lor cu fund de sticlă. Dar este posibil, de asemenea, ca ei să vadă şi mult gunoi care nu apare în broşuri: sticle de plastic, pachete goale de ţigări şi alte ambalaje.

Bunaken se află în centrul Triunghiului de Coral (compus din Indonezia, Malaezia şi Filipine) şi este una dintre cele mai bogate zone din lume în ceea ce priveşte biodiversitatea marină. Aceasta a fost desemnată o rezervaţie naturală protejată de Indonezia în 1991, dar sute de specii care există în zona de 80 mii de hectare sunt încă în pericol, relatează revista Time.

În timp ce Indonezia încearcă să includă Insula Komodo printre cele şapte minuni naturale ale lumii, iar Bali se luptă cu creşterea infracţionalităţii şi dezvoltarea în exces a resorturilor de lux, funcţionarii indonezieni ignoră problema curăţeniei în ceea ce ar trebui să fie una dintre destinaţiile de top din lume scufundări.

Într-o scurtă plimbare prin Manado, capitala Sulawesi de Nord, turiştii pot vedea mormane de gunoi de-a lungul drumurilor principale, fără nici un coş de gunoi. Autorităţile dau vina pe locuitori pentru majoritatea gunoaielor care ajung în mare.

"Sezonului ploios este cel mai rău. Mulţi dintre noi se tem că situaţia se va înrăutăţi dacă nu se iau măsuri în curând", spune Roel Jong care locuieşte şi lucrează din 1996 în Manado.

În Manado, sezonul ploios durează, în general, şase sau opt luni în cursul anului. În această perioadă, ghizii de scufundări trebuie să adune saci întregi de gunoaie. "Gunoiul şi lipsa de patrule sunt două dintre cele mai mari probleme aici", ex