Privind la pescarii care se încăpăţânează şi sâmbăta sau duminica să “semneze condica” cu scăunelul şi undiţa pe malul Begăi, în zona centrală a Timişoarei, deşi acesta e plină de nuntaşi şi liceeni zurbagii, care sperie orice urmă de bobleţi sau roşioare, se poate concluziona că pescuitul este un “microb” care, dacă te prinde, te ţine o viaţă.
Aşa se face că, deşi Timişul nu străluceşte prin locuri grozave de pescuit, totuşi au apărut şi site-uri de profil care fac “recenzii” la puţinele locuri de pescuit disponibile. Unul dintre ele este şi http://pescuitintimis.undera.ro, unde un pasionat cataloghează locurile de aruncat cu lanseta “bifate” în judeţ.
La Ianova, de pildă, autorul a precizat că “având în vedere ştirile interesante despre populările bălţilor private din judeţ cu monştrii de până în 3 kg (de fapt, 300 de grame din filmări) am zis să încerc o baltă sălbatică. Spun sălbatică pentru ca Ianova e populată de tot felul de jivine care urlă Guţă cât pot de tare, în timp ce golesc sticlă după sticlă”. Rezultatul a fost dezamăgitor, întrucât “balta aia e la fel de moartă ca şi în anii trecuţi” şi, în plus, “micii cumpăraţi din zuper-marketul din Remetea aveau un gust cel puţin interesant. Încă încerc să-l ghicesc. Carne în nici un caz nu era”.
În ceea ce priveşte pescuitul de “cuie” pe Bega la turbină, bloggerul pescar precizează : “Am fost de câteva ori în septembrie, pescuiesc între fomişti. Fiecare dă cu mai mult de 4 beţe şi păstrează în coş, pentru tigaie, toţi obleţii prinşi”.
Din lista de recenzii nu putea să lipsească, fireşte, “Mecca” pescarilor timişoreni : Dunărea, în zona Moldova Nouă. “Problema e că un pescar venit din Timiş, pentru 2 - 3 zile, nu va putea face nimic în privinţa braconajului, dat fiind faptul că toţi sunt prieteni şi mai ales că organele abilitate s-au pierdut la birtul de la colţ