Iată un sfat care v-ar putea salva două zile de viaţă şi liberă circulaţie, în caz că aveţi drum la Paris: luaţi la voi chitanţele pe valiză şi pe tot ce e-n ea. Sigur, asta nu garantează că poliţiştii Gării du Nord n-o să creadă că aţi fu­rat valiza, după care v-aţi apucat să falsificaţi bonuri de casă. Dar mă­car i-ar putea ţine ocupaţi cu cititul, în loc să se holbeze la voi ca la mai­mu­ţa vorbitoare de franceză.

Spun asta după povestea sinistră cu trei tineri români arestaţi în plină rue pentru că un franţuz strigase la două rue distanţă: „Săriţi, fraţilor, că mi-a dispărut aifonu!”. Iar poliţiştii au sărit din secţie ca din cărţile lui Kafka, umflându-i pentru că aveau paşa­poar­te pe care scria România şi telefoane personale pe care scria iPhone. Un nenorocit de tablagiu francez a reu­şit să sintetizeze strălucit uriaşa bătaie de joc la adresa tuturor ro­mâ­ni­lor care-au călcat sau n-au fost în via­ţa lor pe teritoriul Cocoşului. Au­zind că unul dintre ai noştri e student la Sorbona, deţinătorul bastonului de cauciuc a spus: Cum, există o Sor­bo­nă şi pentru săraci?

Ce vremuri proaste pentru bonjurism şi francofilie! Majoritata ne enervăm gândindu-ne că mâine ne pot lua şi pe noi – cinstiţi plătitori de impozite la noi acasă şi de bilete până în vârf, la ei în Turn. Dar ia imaginaţi-vă că vremurile astea veneau mai devreme! Ţi se sperie gândul: pierdeam cam jumătate din cartea de istorie modernă şi contemporană. Începând cu junele Alexandru Ioan Cuza, săltat de agenţi pentru că se furase o roată de velociped la el în cartier. Cu Iorga, luat pe sus după o borfăşie lăsată cu devalizare de izmene. Henri Coandă, cu lampa în ochi pentru o bănuială legată de nişte chei de paişpe. Brâncuşi – pus să lase dalta, să ridice mâinile şi să mărturisească de unde are înoxu'. Pe Cioran şi Ionesco îi băgau clar la „asociere în vederea comiterii”, suspecţi într-