Iubitorii muzicii baroce ştiu că organistul şi clavecinistul Ton Koopman este una dintre personalităţile impunătoare în rândul muzicienilor care au lansat, în ultimele decenii, un nou stil de interpretare, ţintind autenticitatea stilistică maximă. I se datorează o integrală a cantatelor şi creaţiei de orgă ale lui Bach şi este în curs de defi nitivare o integrală Buxtehude, ceea ce înseamnă realizări extraordinare.
Dacă adăugăm bogata sa activitate dirijorală, nu numai la pupitrul Orchestrei Baroce din Amsterdam şi a Corului, formaţii create şi conduse de el, dar şi în fruntea altor ansambluri, dacă ne gândim la munca de pedagog la Conservatorul Regal din Haga şi la prelegerile despre muzica veche, ne dăm seama că avem ocazia să cunoaştem un muzician complex.
Ca oaspete al orchestrei Virtuozii din Bucureşti, Ton Koopman a ales să dirijeze un program Haydn – Mozart, cu capodopere arhicunoscute. El a găsit un ansamblu excelent pregătit de dirijorul Horia Andreescu, fondatorul în fapt al acestuia. Disciplină, acurateţe şi omogenitate sonoră, instrumentişti dintre cei mai valoroşi din ţară, aleşi în mod special pentru formaţia al cărei repertoriu se bazează pe creaţii clasice, dar se ramifi că adesea în toate perioadele istoriei muzicii.
Simfonia nr. 104, Cimpoiul, ultima "londoneză" a lui Joseph Haydn, a deschis programul. Am simţit încă de la început energia debordantă cu care Ton Koopman a recreat discursul plin de ingeniozitate al marelui simfonist. O gestică neconvenţională, excesivă uneori, a impus tempouri mai alerte ca de obicei, contraste mari dinamice, dar nu totdeauna şi o
mare claritate a frazărilor sau planurilor sonore.
De altfel, Ton Koopman pare a fi atent îndeosebi la linia mare a muzicii şi nu neapărat la detalii. În Concertul nr. 23 în La major de Mozart, am avut prilejul să-l cunoaştem pe tânărul pia
