Un nou set de reguli de tip administrativ, cum au mai fost şi altele în ultimii cinci ani urmează să fie aplicat de o piaţă marcată de numeroase dezechilibre. Faptul că felia leului s-a restrâns la o treime din creditul de retail arată că regulamentele precedente nu au fost prea eficiente.La fel şi faptul că aproximativ 11% din creditele pentru persoane fizice sunt în franci elveţieni. După cum arată şi un raport din primăvară al Iniţiativei de la Viena, la care a participat şi BNR, este nevoie de un complex de măsuri pentru încurajarea creditării în moneda naţională, nu doar de reguli administrative. Creşterea gradului de acceptare a monedei locale în economie (în România multe preţuri şi tarife sunt exprimate direct în euro), stimularea economisirii în moneda locală, dezvoltarea unei pieţe de finanţare în aceeaşi monedă, în special cu maturităţi pe termen lung, sunt măsuri recomandate, dar despre care BNR nu vorbeşte. Acelaşi raport indică un risc demn de luat în seamă: simple măsuri administrative pot distorsiona piaţa, ducând chiar la îngheţarea creditării în ansamblu. Programul Prima casă nu încurajează creditul în lei Teoretic, programul Prima casă prin care statul s-a implicat pe piaţa creditului ipotecar prin preluarea riscului este disponibil şi în lei, şi în valută. Pe hârtie, Ministerul Finanţelor a setat un minim avantaj pentru finanţările în lei, stabilind o marjă de 2,5% pe an peste referinţa ROBOR la trei luni, în comparaţie cu 4% pe an peste referinţa EURIBOR la trei luni pentru creditele în euro. În practică, această diferenţă la nivelul marjei nu a avut nicio semnificaţie asupra costului total al creditelor în moneda naţională. BCR şi BRD, primele două bănci de pe piaţă, nici nu se mai complică să afişeze oferte în lei la a patra ediţie a programului, iar statul care încă preia jumătate din risc nu are nimic împotrivă. Regimul rezervelor minim