Arestarea inspectorului-şef al I.T.M. Timiş, pe care D.N.A. o acuză de trafic de influenţă şi două infracţiuni de instigare la fals intelectual în scopul ascunderii comiterii infracţiunii de trafic de influenţă, a fost, în ultimele zile, un subiect analizat şi întors pe toate feţele. Sunt, însă, trei aspecte care nu au intrat în analiză.
În primul rând, trebuie remarcată lipsa de implicare a unor oameni din partidul de guvernământ în ancheta penală aflată în desfăşurare, deşi vizează trei membri ai P.D.-L. şi afectează imaginea partidului şi deşi ancheta ridică unele semne de întrebare – o atitudine care face notă discordantă cu galeriile penibile organizate, în situaţii similare, de politicieni de la P.S.D., care văd în orice intervenţie a Justiţiei la adresa unuia de-al lor o vendetă politică, pe de o parte, şi o victimizare-martizare, pe de alta.
Un alt aspect este diferenţa care pare a se face, şi de către anchetatori, între cel ce realizează traficul de influenţă şi cel care instigă la acest fapt şi, implicit, beneficiază de el. Protecţia de care se bucură denunţătorul şefului I.T.M. Timiş, patronul unei firme obscure din Variaş, este interesantă, dat fiind că nu s-a ajuns în această situaţie datorită moralităţii acestuia. Să nu uităm că la firma sa au fost găsiţi muncind la negru câţiva angajaţi, că acelaşi patron a refuzat din start ideea de a răspunde în faţa legii, dovadă portiţele salvatoare pe care le-a căutat şi le-a găsit într-un coleg de partid, iar apoi disponibilitatea sa de a plăti muşamalizarea propriei ilegalităţi. Omul a devenit integru în momentul în care s-a simţit tras în piept. O mie de lei – bani pe care i-a donat partidului, nu inspectorului-şef al I.T.M. – a zecea parte din convenţia iniţială ce viza 10.000 de lei. Abia când, dată fiind încălcarea bilaterală a înţelegerii, a fost pus să răspundă în
