Mare tapaj s-a făcut cu inaugurarea stadionului fost „23 august", fost nu ştiu cum, poreclit „Naţional Arena" în loc de „Arena Naţională". Dar poate că, du-pă atâtea maimuţăreli americane, se schimbă şi topica în limba română. Susţinătorii Catedralei Neamului se prevalează de această construcţie pentru a justifica anume chel-tuieli pe care statul le-ar face şi cu aceasta din urmă.
Nu că aş avea ceva cu americanii, dar fiecare neam, că de neamuri e vorba, pe limba lui piere şi când îşi face stadion fără gazon, şi când îşi face catedrală care să concureze Casa Poporului. Că, înţeleg, cam într-acolo bate Patriarhia cu proiectul său, mult plimbat prin Bucureşti. Dacă vine iar vreo revoluţie franceză, atee şi autoreligioasă, Doamne fereşte, iar n-o să ştim ce să facem cu lăcaşul cel imens. Că Parlament n-o să-l mai putem face, doar să-l mutăm pe cel de unde a ajuns acum în noua, vorba ceea, tot americană, locaţie.
Personal nu cred că ai nevoie de cea mai mare catedrală din sud sau est sau amândouă pentru a-ţi demonstra credinţa în Dumne-zeu şi în Iisus Hristos. Aşa cum nu credeam nici în timpul construirii faraonicului palat din Uranus că el poate demons-tra vreo calitate a celui care stă în el. Şi mi s-a adeverit necre-din-ţa: uitaţi-vă cine a ajuns acolo şi câte parale face tot Parlamentul ăsta, luat pe bucăţi sau global, mai la modă azi. Sigur, Evul Mediu occidental ne-a provocat, dar atunci nu acum, cu imensele şi superbele lui catedrale. Dar să vrei să-i dai o replică peste opt sute de ani, ce vanitate! Se mai gândeşte cineva că ăsta e, poate, chiar un păcat grav din punctul de vede-re al credinţei pe care, chipurile, vrea s-o semnaleze? Nu, nici vorbă, cum nu se mai gândeşte nimeni, decât poate nişte stân-gişti priviţi cu ură sau dispreţ, la luxul în care se scaldă ierar-hii bisericilor creştine din est şi din vest.
Şi toată strălucirea asta, pol