Alt prieten al lui Nicu, dar nu unul foarte apropiat, a fost Vladimir Doicaru, coleg cu noi la Liceul \"24\".

Într-o primă perioadă Vladi locuia pe strada Teheran (pe-atunci numită "Fabrica de spirt"), vizavi de şcoală, pe diagonală. Tatăl său era generalul Nicolae Doicaru. Evident, noi habar n-aveam cine era acesta (şeful Direcţiei de Informaţii Externe, fost şef al regiunii de securitate Constanţa în cea mai cruntă perioada a terorii staliniste). În faţa casei lui Vladi se afla o gheretă cu un miliţian, ceea ce însemna că tatăl său era un personaj extrem de important. Când i-am întrebat pe ai mei cine este acest Doicaru, au dat din umeri. Nu auziseră de el tot aşa cum nu auziseră de Nicolschi. Structurile aparatului comunist erau extrem de bine separate. Peste ani, Vladi, care a studiat fizica laserilor la Academia Militară din Bucureşti, avea să semneze împreună cu Nicu (Nicolae N. Ceauşescu) şi cu un al treilea autor o carte de specialitate care, dacă nu ma înşel, a primit Premiul Academiei. Îmi amintesc că era prin 1980, ne-am dus împreună cu Mariana Ioan la "Bolta Rece", Vladi a scos din servieta diplomat volumul în cauză şi mi l-a arătat cu mândrie. Când am văzut numele autorilor, nu m-am putut abţine să-i spun: "Şi astfel fiul gorilei a devenit gorila fiului". Nu cred că i-a placut comentariul meu.

Cât despre prietenii din afara şcolii, nu i-am cunoscut decât tangenţial. Pe Mădălin Voicu l-am întâlnit, cred, o dată în viaţă. Pe Serghei Mizil l-am văzut mai des, în anii facultăţii, dar nu ne-am vizitat şi nu-mi amintesc să fi stat vreodată în mod serios de vorbă. Nu ştiu dacă aş putea afirma că Stelian Moţiu s-a numărat printre prietenii lui Nicu. În mod cert, Nicu l-a respectat. Nu cred că a mai fost vreun alt activist al UASCR pe care să-l fi tratat cu atâta deferenţă. Despre Stelian ar putea povesti multe Ion Cristoiu (adjunctul lui