Suita de concerte şi spectacole în aer liber s-a încheiat. Timp de peste două săptămâni, seară de seară, Piaţa Festivalului a fost punctul în jurul căruia au gravitat şi publicul, şi muzicienii, prinşi deopotrivă în mrejele unor acorduri celebre şi inconfundabile.

Vremea a ţinut şi ea cu Festivalul. Niciodată luna septembrie n-a fost mai caldă şi mai frumoasă ca în acest an. O vară târzie, cu după-amiezi toride şi lungi, topindu-se în seri ce se prelungesc şi ele până târziu în noapte ca nişte note cu coroană deasupra. De aproape trei săptămâni, n-a plouat deloc, aşa că absolut toate concertele şi recitalurile programate în Piaţa Festivalului s-au desfăşurat conform graficului iniţial, niciunul nu a fost anulat din cauza vremii, cum s-a mai întâmplat în ediţiile anterioare.

A fost un veritabil maraton în care artişti de toate vârstele şi de toate genurile au oferit muzică pentru toate gusturile unui public avid de bucuria pe care nu o poate genera decât spectacolul muzicii.

Artişti consacraţi, dar şi tineri în căutarea afirmării, au urcat pe scena din Piaţa Festivalului, creând momente de neuitat, la concurenţă cu cele din sălile de concerte ale Bucureştiului, în care evoluează marile orchestre ale lumii şi solişti de anvergură internaţională. Iar când întunericul se lăsa peste piaţă, începeau filmele. În acest an, documentarele proiectate au fost dedicate nu doar unor mari compozitori, ci şi unor prestigioşi artişti cu care suntem contemporani şi care concertează chiar în actuala ediţie a Festivalului: Daniel Barenboim, Zubin Mehta, Dan Grigore, Gigi Căciuleanu, Corul Madrigal.

După concertul inaugural, susţinut de Filarmonica Oltenia din Craiova, sub bagheta lui Alexandru Iosub, cu un program extrem de accesibil publicului larg, ce a reunit pagini celebre din literatura muzicală, de la Bach la Enescu, scena a intrat în