Circul de Stat arată astăzi ca o ruină. Arena e pustie, scaunele sunt jerpelite, iar pe coridoarele imense bate vântul. Singurii care îi redau senzaţia de viaţă sunt cei opt angajaţi, un urs, câţiva căţei şi pisici.
Pe coridoarele spaţioase ale circului poţi să fluieri fără grijă. Nimeni nu te aude, doar că ai toate şansele de pe tavan sau păreţi să cadă peste tine moloz. Foarte atent de ce se întâmplă acolo este doar ursul Malâş, ţinut într-o cameră din capătul coridorului lung de vreo sută de metri. Şi el tânjeşte după spectatori, aplauze, forfotă. Ursul, obişnuit cu singurătate, îşi scutură nervos blana când văzu mulţimea zgomotoasă de jurnalişti. Ion Rotaru, dresorul său, îl ajută să-şi revină. Peste câteva minute, deja degajat, ursul urcă pe o frânnghie şi o traversă atent dintr-un capăt în altul. Pentru aceasta dresorul îl răsplăti cu o cutie de lapte condensat din care animalul sorbi cu plăcere.
Ion Rotaru lucrează la circ de 18 ani. În 2004, când acesta a fost închis pentru reparaţie, circarul a rămas pe drumuri cu ursul său. „O vreme a hoinărit prin Europa. În ultimul an însă nu a avut niciun contract. A stat acasă şi el, şi ursul. Adică el în casă şi Malâş în garaj, căci fostul director i-a cerut să-i plătească 200 de lei pe zi pentru găzduirea animalului. „Eu şi aşa am cheltuieli enorme pentru întreţinerea ursului. 5.000 de lei pe lună dau doar pentru mâncare", a spus Ion Rotaru.
De două luni, de când director al circului a devenit Dumitru Gambur, i-a permis ursului să trăiască acolo pe gratis. Lui Malâş îi ţin companie câţiva căţei şi vreo şase pisici şi ele membre ale trupei de circari.
Edilul Capitalei a promis să ajute
Edificiul părăsit al circului nu poate să nu atragă atenţia trecătorilor: geamuri sparte, maidanezi care îşi fac acolo nevoile, stoluri de cioroi ce s-au oploşit în pod. „Lucrurile nu mai pot con
