"Negeat" este un cuvânt tătăresc care înseamnă "eliberare" în limba română. A fost aşadar foarte nimerit să discutăm cu imamul Osman Negeat (70 de ani) despre eliberarea cultului musulman din chingile comuniste.
"Trădarea din Crimeea" este o scurtă descriere pentru cel mai negru episod prin care au trecut musulmanii români în perioada postbelică. Osman Negeat îl prezintă ca pe o răzbunare a ruşilor faţă de comunităţile mahomedane care s-au retras din faţa germanilor în Al Doilea Război Mondial. De asemenea, imanul geamiei Hunkiar din Constanţa povesteşte despre cum emigrau musulmanii din România comunistă şi despre temerile celor care rămâneau.
Cum v-aţi hotărât să deveniţi preot?
Osman Negeat: Au vrut părinţii mei să mă dea la o şcoală teologică deoarece bunicii din partea mamei sunt veniţi din Crimeea, unde stămoşii mei au urmat, pentru şapte generaţii, şcoli teologice. Părinţii n-au vrut să se termine tradiţia cu mine şi m-au trimis să devin preot. Eu, copil fiind, am simţit că trebuie să fiu înţelegător şi să le îndeplinesc dorinţa.
Dar când v-aţi dat seama şi dumneavoastră că într-adevăr voiaţi să urmaţi calea teologică?
O.N.: După ce am intrat în seminar m-am bucurat, n-am regretat că am acceptat dorinţa părinţilor. Poate am avut şi o înclinaţie către această meserie şi sunt convins că am fost şi folositor comunităţii mele din punct de vedere spiritual - şi ca imam, şi ca muftiu. Am lucrat neprecupeţit ca să fiu la un nivel al cerinţelor comunităţii musulmane din România.
Daţi-ne un singur exemplu, ce a însemnat să fiţi "folositor" comunităţii?
O.N.: Credincioşii musulmani au avut foarte mult de suferit în timpul regimului comunist, care nu agreea niciun fel de cult. Toate religiile erau sabotate pentru că regimul dorea să diminueze din activităţile religioase. Dar cei care au făcut o şcoală teologică ştiau că populaţi
