„Ce scenă spectaculoasă, paravanul șirurilor de munți asemenea unor culise – teatrul, scrisul și viața adevărată – de neseparat; dar atunci de ce a durut atît de mult“, scrie Liao Yiwu în cartea sa despre închisoare. A scrie, spune el, este „să te sondezi pe tine însuți asemenea unei muște cu un bîzîit insuportabil, să te aperi de mîinile plate“. „De ce doare atît de mult“ și „să te aperi de mîinile plate“ – foarte pe scurt sînt amintite: domesticirea prin scris a închisorii care ți-a pus stăpînire dureros pe creier și amenințarea statului polițienesc, ca nu cumva – din cauza scrisului despre vremea petrecută în închisoare – să ajungi iarăși înapoi acolo. Condițiile publicării volumului Für ein Lied und hundert Lieder (Pentru un cîntec și alte o sută de cîntece) amintesc de apariția cărții Doctor Jivago de acum 50 de ani. Pasternak voia neapărat ca romanul său să apară în Italia la editura lui Giangiacomo Feltrinelli. Totul a fost ca într-un roman polițist: Feltrinelli introduce singura metodă sigură de comunicare – Pasternak să arate jumătatea unei bancnote, iar cealaltă jumătate să se afle în posesia lui Feltrinelli. Pasternak trimite o scrisoare pe hîrtie de țigară în care anunță că singurele scrisori care chiar vin de la el vor fi cele scrise în franceză. Motivul: Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice făcea tot posibilul să blocheze publicarea romanului. Delegații sovietice au încercat să convingă Partidul Comunist Italian să ajute la blocarea publicării. Pasternak a fost obligat să semneze scrisori prin care el însuși refuza publicarea romanului. Președintele Uniunii Scriitorilor din Uniunea Sovietică, Alexei Surkow, și-a făcut personal apariția la Milano, în fața lui Feltrinelli, încercînd să-l convingă să renunțe la publicare, folosindu-se de scrisori falsificate, despre care a pretins că sînt venite din partea lui Pasternak. Fe